Despre Sfânta Împărtăşănie, Interviu cu P.S. Damaschin Coravu

Interviu cu Preasfințitul Damaschin, episcopul Sloboziei și Călărașilor

Reporter: Aș vrea să pun în discuție în acest interviu un aspect al vieții bisericești care este nefiresc și în foarte multe cazuri este acceptat ca normal. Este vorba de participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. În timpul nostru, față de situația din Biserica primară, a intervenit o diferență între cler și credincioși la împărtășirea cu Sfintele Taine – Cina Domnului. Dacă în Biserica primară atât clerul cât și credincioșii se împărtășeau la fiecare participare la Sfânta Liturghie, acum clerul se împărtășește la Sfânta Liturghie și, de multe ori, credincioșii numai asistă. Sunt Sfânte Liturghii la care nu se împărtășește nici un credincios, nici măcar copiii. Este ca și cum un părinte s-ar așeza la masă, s-ar așeza și copiii în jurul mesei, părintele mănâncă și copiii se uită. Este o contrazicere a însăși esenței Liturghiei, care reprezintă adunarea creștinilor pentru a celebra Cina Domnului.

P.S. Damaschin Coravu

P.S. Damaschin Coravu

P.S. Damaschin: Problema ridicată este o problemă interesantă și o problemă reală, însă trebuiește totuși nuanțată. Într-adevăr, în creștinismul primar, atunci când creștinii erau în minoritate, ei se strângeau în jurul bisericii, sau al preoților și diaconilor care deserveau comunitatea respectivă, se săvârșea Sfânta Euharistie și se împărtășeau aproape toți. Dacă această practică era comună, mai ales la începutul creștinismului, pentru că se săvârșea această Sfântă Taină în amintirea Cinei celei de Taină, cu timpul, această împărtășanie a suferit – să-i spunem – un salt calitativ. Saltul calitativ se referă la faptul că, dacă la început nu era nevoie de o pregătire cu totul specială, adică în fiecare zi să se spovedească cineva pentru a fi apt să se împărtășească sau nu, o dată cu înmulțirea creștinilor și cu împuținarea clerului față de numărul mare al creștinilor, și datorită, probabil, unei experiențe când s-a constatat că nu toată lumea era pregătită atât de des și că nu puteau să se împărtășească unii datorită profesiilor pe care le exersau și nu puteau să fie pregătiți din punct de vedere spiritual și moral, atunci s-a trecut la o pregătire, cel puțin temporară, încât să existe totdeauna credincioși – cel puțin unii dintre ei – care să se împărtășească la fiecare Sfântă Liturghie. Și acest lucru este de dorit să se întâmple și astăzi. Desigur că la noi există parohii, din păcate, de mii și zeci de mii de suflete. Marea majoritate nu participă în fiecare duminică și sărbătoare la biserică și dacă ar participa și ar solicita să se împărtășească, preotul le-ar spune că nu pot pentru că nu s-au spovedit, nu s-au pregătit pentru a primi Trupul și Sângele Domnului cu vrednicie. Și este corect acest lucru. Dar trebuie spus că și spovedania a suferit o evoluție, în sensul că mărturisirea se făcea la început în comun, când fiecare spunea în biserică ce a făcut, dar în timp s-a renunțat la mărturisirea în comun și datorită posibilității ca unii dintre credincioși să se smintească de ce păcate a săvârșit unul sau altul dintre frații întru credință. Astfel că s-a trecut la spovedania particulară pentru a se administra fiecăruia epitimia, medicamentul individualizat pentru îndreptare și nu în comun, ca un panaceum pentru toate păcatele săvârșite.

Ceea ce este rău astăzi este faptul că, într-adevăr, de multe ori preotul este singurul care se împărtășește și nu este un lucru normal. Ar trebui cel puțin o parte dintre credincioși să se împărtășească.
Citeşte restul acestui articol »

Neîmpărtăşit

Sfânta Cuminecătură

Sfânta Cuminecătură

Locuind într-un cartier bucureştean, împart în fiecare Duminică, cu alte peste două mii de familii, o singură biserică ce totuşi pare a fi suficient de încăpătoare având în vedere că numărul de creştini prezenţi la Sfânta Liturghie cu greu depăşeşte pragul de două sute (de inşi), chiar şi în ziua Învierii.

Din această brumă de oameni, să zicem 4% (desigur, cu multă indulgenţă), în această mică biserică din capitală, Sfânta Liturghie se sfârşeşte de fiecare dată, fără ca măcar 5 adulţi să se împărtăşească. Răsar în ultimele clipe ale Liturghiei câţiva părinţi cu sugari în braţe, încercând să îşi facă loc prin „grămada” înghesuită spre altar şi îşi împărtăşesc copiii fără ca ei înşişi să o facă.

Suntem un popor neîmpărtăşit.

Chiar şi pentru un om simplu ca mine, este limpede că Sfânta Liturghie, numită prin excelenţă şi „Dumnezeiască”, este o încununare a acestui unic moment al Euharistiei, punctul în care întreaga slujbă culmină şi se desăvârşeşte. De atunci totul începe să ia sfârşit pentru că scopul ei a fost atins.

Venim dis-de-dimineaţă (câţiva), începem rugăciunea, ne luptăm timp de vreo două ore cu oboseala, zgomotele din jur, propriile noastre gânduri şi griji, copiii care fie ţipă, fie vor afară, şi nu în cele din urmă cu noi înşine, totul ca să ne pregătim cum se cuvine pentru acest moment în care ne unim cu Hristos, momentul în care, masa fiind întinsă, suntem chemaţi „cu frică şi cu cutremur” să ne apropiem, să ne împărtăşim.

Şi… nimic.
Citeşte restul acestui articol »

Postul cel adevărat

Isaia Capitolul 58

Sfântul Prooroc Isaia

Sfântul Prooroc Isaia

1. Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.

2. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.

3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,

10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.

11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

13. Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,

14. Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.

Susţineţi financiar Misiunea Ortodoxă în Burundi şi Rwanda!

Situaţia religioasă din Burundi şi prezenţa de trei ani a Bisericii Ortodoxe

Misiunea Ortodoxă din Burundi şi Rwanda

Misiunea Ortodoxă din Burundi şi Rwanda

Continuăm cercetarea noastră referitoare la situaţia religioasă, iar astăzi ne ocupăm de Burundi, o ţară din Africa, în care Biserica Creştin-Ortodoxă are o prezenţă de 3 ani.

Burundi avea o populaţie, conform recensământului din 2008, de 8.050.000, care a crescut la mijlocul anului 2012 la 8.750.000, potrivit calculelor. Pe plan religios, se socoteşte că 75% din locuitori aparţin unei confesiuni sau erezii creştine (majoritatea o deţin romano-catolicii 60%, anglicanii şi protestanţii – restul de 15%), 5% sunt musulmani şi restul de 20% aparţin cultelor africane animiste sau nu au nicio religie.

Biserica Creştin-Ortodoxă este prezentă în Burundi deja de 3 ani şi creştinii ortodocşi botezaţi ajung la un număr de cca 3000 de credincioşi. După cum intuim, există o mare marjă de dezvoltare a Misiunii Ortodoxe în Burundi (dar şi în Rwanda vecină), astfel încât să fie dată mărturia ortodoxă a primei şi străvechii Biserici Creştine şi a Credinţei proto-creştine, a Apostolilor, a Părinţilor şi a Sinoadelor.
Citeşte restul acestui articol »

Marți, 12 martie 2013 la 19:23

O acţiune originală a Mitropolitului Nikolaos de Mesoghea

(marţi, 11 septembrie 2012, autor: Emilios Polighenis)

Mitropolitul Nikolaos

Mitropolitul Nikolaos

Inovând pentru încă o dată, Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Mesoghea şi Lavreotiki, kyr Nikolaos, în loc de scrisoarea-enciclică, pe care mitropoliţii obişnuiesc s-o trimită elevilor cu ocazia începutului de an şcolar, le-a trimis un mesaj electronic, însoţit de un interviu pe care l-a acordat unor elevi de liceu în urmă cu câteva luni.

Mitropolitul Nikolaos, printre altele, a spus în scrisoarea-ataşată: „De ani de zile predomină obiceiul ca la începutul anului şcolar, împreună cu săvârşirea sfeştaniei, Mitropolitul să trimită copiilor urările sale printr-o scrisoare pastorală [enciclică]. Deoarece aşa ceva mi se pare puţin standardizat [formal] şi de obicei nu ajunge la elevi, m-am gândit ca anul acesta, împreună cu sincerele mele urări pentru noul an adresate vouă tuturor, în loc de alt mesaj sau enciclică, să vă trimit în format electronic un interviu pe care l-am dat acum câteva luni unor colegi de-ai voştri în speranţa că ar putea să vă spună şi vouă ceva”.

„E de prisos să vă spun că ar fi o mare bucurie pentru mine, dacă acest interviu ar constitui un motiv şi pentru un alt dialog cu voi – asemănător, chiar electronic”, adaugă Mitropolitul de Mesoghea.

Interviu (partea I)

al Mitropolitului de Mesoghea & Lavreotiki Nikolaos acordat unor elevi de liceu

1. Aţi studiat la cele mai bune universităţi din lume; aţi fi putut avea o carieră strălucită ca academician, medic, om de ştiinţă. Dumneavoastră, în cele din urmă, aţi ales calea Bisericii. Ce v-a condus la aceasta? În ce mod s-a exprimat chemarea lui Dumnezeu către dumneavoastră? Cât de dificilă a fost alegerea respectivă şi în ce măsură v-aţi îndoit de corectitudinea ei?

Indiscutabil, este o mare binecuvântare pentru mine faptul că am trecut prin rare instituţii de învăţământ şi prin centre de cercetare unice. De anii pe care i-am trăit acolo, atât de mult s-a bucurat sufletul meu, cum nu vă imaginaţi.

Pentru mine însă, este de o valoare incomparabil mai mare faptul că, în sfârşit, inima şi gândirea mea s-au aflat în câmpul gravitaţional al lui Dumnezeu.

Nu se compară lumea lui Dumnezeu, nici cu universul, nici cu omul, nici cu cele mai impresionante realizări tehnologice. Ştiinţa şi cercetarea sunt o distracţie.

Vieţuirea bisericească consacrată este un farmec şi un extaz. Aşadar, cum să mă îndoiesc de corectitudinea hotărârii mele?

Nici măcar o secundă nu mi s-a întâmplat aşa ceva. Comparaţia uneia cu alta este în mod determinant în favoarea Bisericii. Dacă Dumnezeu există – şi bineînţeles că există –, atunci ce este mai înalt: comuniunea [legătura vie] cu Persoana Lui sau studierea lucrărilor Lui?
Citeşte restul acestui articol »

Lumea ca o vie şi omul, lucrătorul ei

Citirea Evangheliei:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Predica:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

Audio:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

După începutul obişnuit…

Condacul 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cîntăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Icosul 1

Sfântul Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pieire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pămîntenilor celor căzuţi;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;
Bucură-te, adînc mare văzut de gîndurile credincioşilor;
Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mîntuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pămîntenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se goneşte necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Citeşte restul acestui articol »

Şi voi, episcopi, loviţi cu cârjele voastre şi înălţaţi-vă glasul!

Marcu 6, 14-30:

În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi au învăţat.

Depravarea moravurilor

Predică a mitropolitului Augustin de Florina la tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Mitropolitul Augustin Kandiotis

Mitropolitul Augustin Kandiotis

„În vremea aceea…”. Aşa începe, iubiţii mei, Evanghelia pe care aţi auzit-o, ca aproape toate citirile evanghelice.

Expresia „În vremea aceea” îndată ce o aud unii, îşi bat joc – poate aţi auzit şi voi asta – şi zic cu dispreţ „În vremea aceea!… ”, în sensul că Evanghelia s-a învechit deja, este antică, şi că astăzi avem nevoie de o altă „Evanghelie”. Cu toate acestea expresia „În vremea aceea…” îşi are locul ei. Aşa cum vom vedea, Evanghelia nu s-a învechit. Este o carte care nu se învecheşte. Este ca soarele. Este soarele duhovnicesc al omenirii. Soarele, stelele, galaxiile, aşa cum zice Scriptura (vezi Evrei 1, 11-12 [Psalmul 101, 27], Apocalipsa 6, 14) şi confirmă ştiinţa, vor trece. Într-o zi soarele se va stinge cum se stinge o candelă când nu mai are ulei.

A zis-o Domnul: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35). Evanghelia este veşnică.

Evanghelia de astăzi descrie un episod, un fapt istoric, care s-a întâmplat demult într-un colţ al pământului. Şi deşi au trecut de atunci nouăsprezece veacuri, crezi că această istorie este contemporană. Aminteşte trei-patru nume, care atunci aveau un ecou puternic, dar acum au fost uitate. Dacă, deci, luaţi aceste nume şi le înlocuiţi cu câteva nume din viaţa cotidiană, veţi vedea că Evanghelia devine o istorisire actuală, o oglindă a societăţii noastre. Aşadar, iubiţii mei, ce s-a întâmplat „în vremea aceea…”? În Palestina, într-un palat scăldat în lumină, avea loc un dineu. Dacă vreţi să folosim limbajul actual, avea loc o recepţie, o petrecere – party. Cine făcea recepţia? Un împărat, Irod. Care Irod? Nu cel care a ucis pruncii din Betleem, ci fiul lui, copil „demn” ca şi el sau mai degrabă o ediţie îmbogăţită a răutăţii şi stricăciunii tatălui său. Aşadar, acest Irod Antipa a făcut recepţia – party.
Citeşte restul acestui articol »

Spre cinstirea Sf. Luca al Crimeei și a Sf. Ioan Maximovici

Sfinții Luca al Crimeei și Ioan Maximovici

Sfinții Luca al Crimeei și Ioan Maximovici

Frați creștini, cu multă bucurie vă vestim că Duminică, 10 iunie 2012 – cu ocazia prăznuirii Sfântului Luca, Arhiepiscopul Crimeei și doctor fără de arginți – sunteți toți invitați la Biserica-paraclis din cadrul Institutului de endocrinologie C.I. Parhon – care găzduiește o părticică din sfintele sale moaște – începând cu orele 19:00 când se vor săvârși Vecernia unită cu Litia, Utrenia, Ceasurile și apoi Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Însă pentru îndoite binecuvântări și bucurii sufletești, la toate aceste sfinte slujbe vor fi prezente spre închinare și împreună-cinstire moaștele Sfântului Ioan Maximovici, Arhiepisciop de San Francisco – cu binecuvântarea Preasfinției sale Ioan Sălajan, Episcopul Covasnei și Harghitei – care vor poposi în paraclis până a doua zi (Luni) spre încântarea noastră a tuturor.

Cu mult drag, vă așteptăm ca ‌într-un singur duh să îi cinstim pe cei doi prieteni adevărați ai lui Hristos.

Amin.

P.S.: Vă îndemnăm să preluați și să înaintați această știre în toată ortodoxia.

Copyright ©2009-2013 Rugă.ro.