Cuvânt al Sfântului Ierarh Inochentie al Odessei despre curăţie.
„…cel cel vrea să biruiască singur trupul, acela în zadar se chinuieşte. Aruncă spre Domnul neputinţa firii tale şi mărturiseşte înaintea Lui toată slăbiciunea ta, atunci pe nesimţite vei primi de la Dânsul şi darul curăţiei.
[…] când vei simţi că fie pe calea vederii fie pe calea auzului fie pe orice altă cale vrea să se furişeze în inima ta vreo dorinţă sau vreo poftă trupească necurată, atunci îndreaptă-ţi numaidecât mintea spre Hristos cu cerere de ajutor şi ţine-o acolo până ce vei primi întărire.
Întorcându-ţi astfel ochii minţii de la scânteia păcatului care a căzut în inima ta, prin aceasta tu vei lipsi această scânteie de aerul necesar şi ea se va stinge. Iar când va fi nevoie atunci se va pogorî şi ploaia Harului spre stingerea ei desăvârşită.
După rugăciune, mijloacele cele mai bune pentru apărarea curăţiei sunt: postul şi munca.
Într-adevăr, luaţi de sub cazan focul şi cazanul va înceta de a mai clocoti. Luaţi trupului mâncărurile cele mai alese si saţiul şi vor înceta de a mai clocoti în el poftele cele rele. Trupului ocupat toată ziua cu munca nu-i mai vine a zburda, el caută repaos şi odihnă. Trândăvia, dimpotrivă, este un izvor nesecat de pofte. De aceea cel ce socoteşte că îşi va putea păstra curăţia în mijlocul îmbuibărilor, acela se aseamănă cu cel ce s-ar culca în noroi şi ar voi sa rămână nemurdărit. …”