Predică din ziua de 4 iunie 2011, la Prăznuirea Sfinților Mucenici Români de la Niculițel: Zotic, Camasie, Atal și Filip.
„…La muceniciile creștinilor erau martori oculari, dintre creștini. Și aceia consemnau în scris totul; și până astăzi avem actele martirice, în colecția «Părinți și scriitori bisericești». Așa martirii au intrat în memoria creștinilor, în cultul bisericii lui Hristos și în sinaxarele Ei. Asă au fost salvați de uitare zeci de mii de mucenici din Imperiul Roman și peste o sută din Dobrogea. Mai târziu, când focul persecuțiilor străine se stingea și revena pacea în imperiu, creștinii scoteau din păduri și din morminte moaștele ascunse ale sfinților mucenici și le așezau cu cinste în locașuri anume zidite de ei numite «martirioane» peste care zideau bazilici, mari biserici, și ruinele lor se văd până astăzi în întreaga Dobroge. Unele din aceste martirioane, sau cripte martirice, din primele secole s-au ruinat de-a-lungul vremii, altele au fost distruse sau profanate de barbarii care au trecut pe aici. Altele au rămas până astăzi ascunse în pământ pentru nevrednicia creștinilor ca niște comori neprețuite.
Dar cu voia lui Dumnezeu, în anul 1971 în luna septembrie, pârâul din satul Niculițel, Tulcea, venind mare, a descoperit sub șoseaua ce trece prin mijlocul localității cel mai vechi si mai bine conservat martirion creștin din întreaga peninsulă balcanică și printre altele cel mai rar și mai prețios din lume. …”
(Pr. Leontie)