Lună: noiembrie 2009

Andrei, cel întâi chemat – Prima sa întâlnire cu Hristos

de

(articol preluat de la acvila30.wordpress.com)

Astăzi, iubiţii mei, Sfânta noastră Biserică sărbătoreşte pomenirea Sfântului Apostol Andrei.

Afântul Apostol Andrei
Sfântul Apostol Andrei

Andrei este unul dintre cei 12 ucenici ai lui Hristos. Tradiţia spune că după Înălţarea lui Hristos la Cer şi după Cincizecime a propovăduit Evanghelia în Sciţia sau în Kolhida. Există şi mărturii scrise, că a predicat în Bitinia şi Pontul Euxin, în Propontida, în Calcedon şi în Bizanţ, în Macedonia, în Tracia, în Tesalia şi în Grecia până la Herson. De la Herson s-a întors în Bizanţ şi după ce l-a hirotonit acolo episcop pe Stahie, a venit în Peloponez. În Patras a fost arestat de către antipatul Egheat care l-a răstignit cu capul în jos.

Acesta a fost sfârşitul Sfântului.
Dar care a fost începutul?
Astăzi se citeşte acea pericopă evanghelică care vorbeşte despre prima întâlnire a Apostolului cu Hristos.
(vezi Ioan 1,35-52)

***

Andrei era originar din Betsaida. Aparţinea unei familii sărace de pescari. Cap al familiei era Iona. Andrei şi fratele său, Simon,  împreună cu tatăl lor aveau o barcă pescărească şi pescuiau în lacul Galileii. Trăiau o viaţă smerită şi liniştită. Pentru multă lume erau nişte necunoscuţi.

Citește mai mult

A păzi unitatea Duhului, întru legătura păcii

de

Arhimandritul Ioil Konstantaros
predicator al Sfintei Mitropolii de Driinupole, Pogoniani şi Koniţa
Lectura apostolică din Duminica a XXX-a după Rusalii, Efeseni 4,1-7
(articol preluat de la acvila30.wordpress.com)

Epistola către Efeseni este şi ea o epistolă a captivităţii. Adică este o epistolă de Dumnezeu insuflată pe care predicatorul lumii a scris-o fiind închis în temniţa din Roma pentru iubirea şi slava Domnului Iisus.

Ca un adevărat apostol şi autentic lucrător al Sfintei Evanghelii, se nelinişteşte ca nu cumva credincioşii, cărora le-a propovăduit şi L-a predat pe Hristos, să îngăduie să existe între ei tulburări şi schisme, ci “să se nevoiască a păzi unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4,3).

Aceasta este cea mai mare prioritate: unitatea Duhului. Toate harismele slujesc acestui scop principal, când desigur funcţionează corect şi nu “antagonist”. Când funcţionează spre zidirea Trupului Bisericii, iar nu egoist. Deoarece într-adevăr toţi constituim, trebuie să constituim, “un singur trup”. Un singur “Duh” să dăruiască viaţă şi să conserve acest trup duhovnicesc. “O singură nădejde” să avem toţi cei care am fost chemaţi de Dumnezeu. Nădejdea cuceririi Împărăţiei Lui, care nu este alta decât Biserica Lui Triumfătoare. Şi, fireşte, nimeni nu poate să devină membru al Bisericii Triumfătoare în cealaltă viaţă, dacă mai întâi nu este un adevărat şi conştient membru al Bisericii noastre Luptătoare în această viaţă.

Citește mai mult

Principele european vs. domnitorul român

de

Frontieră între civilizaţia apuseană şi civilizaţia ortodoxă.
(articol preluat de la octavianracu.wordpress.com)

Sfântul Neagoe Basarab vs. Machiavelli
Sfântul Neagoe Basarab vs. Machiavelli

În anul 1513 vedea lumina zilei „Principele” lui Nicolo Machiavelli, lucrare politică care, peste o perioadă timp, va prezenta un adevărat manifest al „pragmatismului politic” şi una din expresiile de bază ale gândirii politice moderne. Mai mult decât atât, „Principele” va deveni un adevărat prototip al politicianul occidental modern.

Între 1516-1521, într-un principat ortodox în partea de sud-est a continentului european, vede lumina zilei o lucrare care abordează o viziune absolut opusă celei înaintate de Machiavelli. Din păcate, aceasta va trece neobservată mult timp chiar de poporul căreia i-a fost lăsată drept moştenire.

Este vorba de „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, un adevărat testament politic lăsat urmaşilor, un tratat diplomatic şi o scriere care prezintă o viziune integră asupra fenomenului politic din perspectiva spaţiului ortodox.

Citește mai mult

Viaţa veşnică – predică a Mitropolitului Augustin de Florina

de

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
Duminica a XXX-a după Rusalii (a XIII-a a lui Luca), Luca 18, 18-27
(articol preluat de la acvila30.wordpress.com)

„Ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică?” (Luca 18,18)

Mitropolitul Augustin al Florinei
Mitropolitul Augustin al Florinei

Iubiţii mei, Evanghelia de astăzi spune că un om vine la Hristos. Este tânăr (vezi Matei 19, 22), este sănătos, este „bogat”, este chiar „dregător” (Luca 18, 23, 18). Patru bunuri de care atât se mai minunează oamenii, adunate într-o singură persoană. Ce altceva vroia? Sănătate avea, tânăr era, bogăţie avea, dregătorie avea.

Cu toate acestea, nu era mulţumit. Înăuntrul său ceva îl preocupa şi o întrebare îi veni pe buze: „Ce să fac?”

Aduceţi-vă aminte! Aceeaşi întrebare am auzit-o şi din gura unui alt bogat, a bogatului nebun (vezi Luca 12,17), întrebare pe care şi-o pun şi mulţi dintre bogaţii de astăzi, deoarece şi aceştia se îngrijesc de bogăţia pământească. Dar întrebarea „Ce să fac?” a bogatului din Evanghelia de astăzi se deosebeşte mult de a celorlalţi. Aceia se neliniştesc pentru lucrurile mici şi lipsite de importanţă. Acesta se interesează şi întreabă de ceva mare. Dorinţa lui era viaţa cea veşnică.

Viaţa veşnică, iad şi rai!… Ce sunt acestea?

Citește mai mult

Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului

de

Eu sunt impotriva ecumenismului!
O socot cea mai mare erezie a secolului nostru.
Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa

Sinaxa clericilor şi monahilor ortodocşi din Grecia
Aprilie 2009

Papa şi Patriarhul
Panerezia tuturor timpurilor

[1]Toţi cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare şi urmăm în toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească credem că:

Singura cale mântuitoare pentru oameni[2] este credinţa în Sfânta Treime, în opera şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserică. Hristos este singura lumină adevărată[3]; nu există alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care pot să ne mântuiască: „Şi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi”[4]. Toate celelalte credinţe, toate religiile care ignoră şi nu-L mărturisesc pe Hristos „venit în trup”[5], sunt făcături omeneşti şi lucrurile diavolului[6], nu conduc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi la naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi rătăcesc pe oameni şi îi conduc la pierzare. Noi, creştinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu nici o altă religie: nici cu aşa-numitele religii monoteiste (iudaismul şi islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

Citește mai mult

Să nu confundăm strategia cu depunerea armelor!

de

(Extras din nr. 8 al revis­tei ATITUDINI)
Inter­viu cu părintele Justin Pârvu de la
Mânăstirea Petru Vodă real­izat de mon­ahia Fotini
7 octombrie 2009

Păr­inte, cum sfă­tu­iţi poporul să pro­cedeze cu privire la aceste vac­cin­uri crim­i­nale care se vor impune cu forţa, asupra copi­ilor noştri şi asupra mamelor însăr­ci­nate, şi poate pe viitor asupra tuturor?

Părintele Justin Pârvu
Părintele Justin Pârvu

– Dragii mei, e greu să dai un răspuns unui popor întreg, pen­tru că nu avem decât soluţii dureroase, pen­tru că aceasta este real­i­tatea în care trăim, foarte, foarte dureroasă. Am spus de la începutul anu­lui că tre­buie să ne pregătim pen­tru mar­ti­raj şi mai mult de atât nici nu aş mai fi avut de grait, dar oamenii sunt neputin­cioşi cu duhul şi cu mintea ca să inţe­leagă. Nu e uşor să traieşti în ziua de azi. Dar dacă Dom­nul aşa a binevoit ca noi să suferim aceste vre­muri, apoi tre­buie să ne supunem şi să primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noas­tră, ca din mâna lui Dum­nezeu, şi nu a vră­j­maşu­lui. E mai greu acum, pen­tru că ne-am învăţat cu comod­i­tatea, cu tele­vi­zorul şi cu toate mof­turile şi lib­er­tăţile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efec­tul dău­nă­tor al aces­tor lib­er­tăţi – ne-au slăbit put­er­ile sufle­tu­lui. Mintea este îngreuiată, trupul slăbit şi datorită ali­men­taţiei otrăvite cu care ne hrănesc mai marii noştri, şi nu sun­tem obişnu­iţi să pur­tăm nici un fel de război, nici duhovnicesc, nici tru­pesc.

Citește mai mult