Lună: decembrie 2009

Biserica noastră este în pericol! Sfântul Marcu al Efesului

de

(Omilia Mitropolitului Augustin Kantiotis al Florinei, Prespelor şi Eordeei,
în Sfânta Biserică a Sfântului Panteleimon, Florina, duminică 19.01.1986)

Sfântul Marcu, Mitropolitul Efesului, Evghenicul. Se numeşte aşa pentru că este altul decât Sfântul Marcu Evanghelistul. Vom spune câteva cuvinte despre Sfântul Marcu al Efesului.

***

(extras) O, fraţii mei, cui vorbesc? La morţi, la pietre? Vouă vă vorbesc! O simţiţi? Nu vorbesc ca să treacă timpul. Eu simt în adâncul sufletului că Ortodoxia este mama noastră, dulcea noastră mamă. Dacă se stinge Biserica, s-a stins soarele. Mai bine să se stingă soarele decât Ortodoxia.

***

Acest mare sfânt şi mărturisitor al Credinţei noastre Ortodoxe s-a născut în 1392. Unde s-a născut, în ce cetate? O, cetatea care l-a născut! Nu este elin şi nu este creştin ortodox cel care aude numele acestei cetăţi şi nu se emoţionează. S-a născut în cetatea visurilor noastre, în Constantinopol! S-a născut din părinţi binecinstitori şi bogaţi, care şi-au dorit realizarea copilului lor. Inteligent şi studios cum era, a studiat la diferite şcoli şi a audiat mulţi profesori. În felul acesta a dobândit o aleasă educaţie. Îl ştia pe Homer pe de rost! Acum, dacă vei întreba vreun copil de elin, nu ştie nici măcar un vers din Homer. Păcat de banii pe care îi cheltuieşte statul cu şcolile. Englezii îl ştiu pe Homer, germanii îl ştiu pe Homer. Noi? Nimic. O, patrie, unde ai ajuns cu politicienii care se laudă în Parlamentul elinilor că au „îngropat” – ei, groparii – frumoasa limbă elină!…

Citește mai mult

Profesorul Gheorghios Galitis despre Dialogul Teologic din Pafos

de
Patriarhul Ierusalimului şi Prof. Gheorghios Galiti
Patr. Ierusalimului şi Prof. Gheorghios Galitis

Marţi, 11/24 noiembrie 2009, profesorul emerit al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Atena, domnul Gheorghios Galitis a fost primit de către Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.

Domnul Galitis a fost invitat de către Patriarhia Ierusalimului ca să vorbească părinţilor aghiotafiţi (Sfântului Mormânt – n.tr.) despre dialogurile teologice în general, şi în special despre participarea Patriarhiei Ierusalimului la Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică după întâlnirea recentă din Pafos. Reprezentantul Patriarhiei în Pafos a fost profesorul Gheorghios Galitis, care a venit la Patriarhie şi înainte de această întâlnire, ca să îl informeze pe Preafericitul asupra mersului acestui dialog şi să primească îndrumări asupra manifestării poziţiei Patriarhiei faţă de acesta.

La întâlnirea domnului Galitis cu Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea la Patriarhie, 11/24.11.2009, au fost prezenţi în jur de 40 de părinţi aghiotafiţi, arhierei, preoţi şi monahi. În prezenţa acestora şi a Consulului General al Eladei la Ierusalim, domnul Sotirios Atanasiou, domnul profesor Galitis a susţinut o conferinţă despre dialogurile teologice bilaterale, şi în special despre cel al Bisericii Ortodoxe cu cea Romano-Catolică.

Citește mai mult

Dumnezeu ne cheamă la cină

de

Mitropolitul Augustin Kandiotis
“Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi…”
Luca 14, 16

Extras: „Şi Biserica? Din nefericire, am uitat-o! O statistică superficială (proheiri), care s-a realizat, a arătat că în Grecia din o sută de creştini duminica merg la biserică – câţi? Doar doi la sută (2%)! Aceasta arată că nu avem o legătură cu Biserica noastră. Suntem inferiori celorlalte religii. Du-te în Evros şi în Turcia. Zi de slujbă la ei este vineri, dar atunci toţi sunt în geamii să-l asculte pe hogea. Du-te şi în Israel. Zi de slujbă este sâmbăta şi atunci nici maşinile nu circulă, decât a poliţiei şi a salvării.

Şi noi, care avem cea mai frumoasă religie? Pietriş este religia turcilor şi a evreilor. Noi avem diamantul, unica credinţă adevărată. Şi totuşi nu mergem la biserică. Suntem fără îndreptăţire, iubiţii mei. Dumnezeu nu cere ceva dificil. Din 168 de ore pe săptămână, cere o oră! Atât durează Dumnezeiasca Liturghie de la „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui…” până la „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”. Şi noi? Nicio oră nu rupem pentru asta! Ce răspuns vom da?”

Iubiţii mei, învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos în Sfânta Scriptură este simplă. Atât de simplă, încât să poată fi înţeleasă şi de copiii din şcoala primară şi de ţăranii analfabeţi. Însă deşi este simplă, conţine înţelesuri atât de adânci, încât şi mari oameni de ştiinţă şi mari înţelepţi rămân înmărmuriţi înaintea măreţiei ei. Acesta este un lucru de mirare.

Evanghelia lui Hristos este un râu nesecat, ocean inepuizabil; este o mină de aur, în care oricât ai săpa şi ai scoate, aurul nu se termină. Acest lucru îl observăm şi în Evanghelia de astăzi. Ea învaţă cu imagini şi exemple din viaţa de zi cu zi. Tocmai aţi ascultat-o.

Citește mai mult

Lectura apostolică de Duminică, 13 decembrie, Coloseni 3:4-11

de

Cuvânt al Arhimandritului Ioil Konstantaros
Lectura apostolică de Duminică, 13 decembrie
Coloseni 3:4-11

Apostolul Pavel
Sfântul Apostol Pavel

Există oameni care cred că este posibil să împletească două moduri de viaţă diametral opuse. Viaţa lui Hristos şi viaţa lumii îndepărtate de Dumnezeu, adică viaţa păcatului pe care o insuflă diavolul cel ucigaş de oameni.

Însă cât de inaceptabilă şi rătăcită este această teorie, ne-o proclamă Sfântul Duh prin Apostolul Pavel. Este atât de semnificativ cuvântul apostolului, încât nu ne lasă locuri de răstălmăcire.

Omul care se întoarce de la viaţa păcătoasă la lumina vieţii creştine trebuie să devină o existenţă nouă şi luminoasă. Să omoare pe „omul cel vechi” şi să-şi transforme întreaga existenţă, aşa încât să se asemene cu Hristos.

Dar să vedem în continuare, într-o traducere simplă, această surprinzătoare lectură apostolică şi apoi să ne oprim asupra ideii ei centrale: „Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă. Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, în care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele. Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos”.

Citește mai mult

Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică

de

După cum se vede, Mitropolitul de Messinia – reprezentantul Bisericii Eladei – în dialogul teologic cu catolicii, nu crede în dogma despre „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” a Simbolului de Credinţă!

MITROPOLITUL HRISOSTOMOS DE MESSINIA:

Mitropolitul Hrisostomos de Messinia
Hrisostomos de Messinia

Comentând textul de la Ravenna,
în periodicul „Ekklisia” al Bisericii Eladei,
nr. 8, august – septembrie 2009, p.544.

„Comisia Teologică Mixtă [a „Dialogului” dintre ortodocşi şi catolici] nu împărtăşeşte  convingerea că Biserica Ortodoxă aparţine Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, precum se exprimă Ea în Simbolul niceo-constantinopolitan…

IV. În sfârşit, trebuie să menţionăm şi acele puncte prin care se accentuează diferenţele existente între cele două Biserici şi care vor fi studiate pe viitor”.

Citește mai mult

Pericola apostolică la sărbătoarea Sfântului Nicolae

de

Arhimandrit Ioil Konstantaros
6 decembrie (Evrei 13: 17-21)

Sfântul Nicolae
Sfântul Nicolae

Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, este una dintre cele mai mari personalităţi, pe care Biserica noastră le cinsteşte şi le sărbătoreşte cu mare cuviinţă. Viaţa lui este plină de sfinţenie şi de virtuţi evanghelice

Toată viaţa sa este o „bună-mireasmă a lui Hristos”. S-a arătat cu adevărat „mai-mare” şi „păstor bun”, adică povăţuitor duhovnicesc al ortodocşilor. De aceea şi lectura apostolică care se citeşte este cea care sfătuieşte pe credincioşi să asculte de povăţuitorii lor duhovniceşti, cum a fost şi însuşi Sfântul Nicolae.

Să vedem într-o scurtă traducere … versetele textului sfânt şi să ne oprim apoi asupra unui punct:

17. Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.

18. Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim.

19. Şi mai mult vă rog să faceţi aceasta, ca să vă fiu dat înapoi mai curând.

20. Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veşnic, a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,

21. Să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ceea ce este bine plăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!

Nu trebuie să ne scape niciodată din conştiinţă, fraţii mei, că este poruncă a Sfântului Duh să avem încredere în povăţuitorii noştri duhovniceşti şi, fireşte, să ne supunem lor.

Citește mai mult

Sfântul Ioan Gură de Aur despre împărtăşanie

de

„De vreme ce ne-am învrednicit de atâta iubire si cinste de la Hristos, ca să ne împărtăşim cu Trupul si cu Sângele Lui, să nu ne lenevim a face acest lucru! Nu vedeţi pe copii cei mici cu câtă grabă apucă sânul mamei lor? Cu câtă repezeală pun buzele la sân? Cu aşa grabă ar … Citește mai mult

Campania ateilor împotriva Bisericii

de

Mitropolitul Augustin de Florina
Campania ateilor împotriva Bisericii

Mitropolitul Augustin predicând Cuvântul lui Dumnezeu
Mitropolitul Augustin predicând Cuvântul lui Dumnezeu

Trăim, iubiţii mei, într-o epocă dificilă, în anii necredinţei. Necredinţa domină. Altădată nu îndrăznea vreun om să blasfemieze cele dumnezeieşti în public. Nimeni! Dacă vreodată cineva ar fi îndrăznit, mii de mâini se ridicau să-l lovească. Nu putea să reziste. Şi dacă vreodată apărea vreunul şi spunea că nu există Dumnezeu, Hristos, Maica Domnului, că nu există iad şi rai, îi închideau poarta. Până şi femeia îl izgonea. Însă după cum astăzi oamenii se feresc de un bolnav cu o boală contagioasă, aşa se fereau odată de omul care era cuprins de cea mai rea boală, de ateism şi de necredinţă. În acei ani hulitorul şi ateul nu era tolerat!

Acum însă, în ultimii ani, răul a înaintat. Nu doar aceştia care merg la şcoli şi la universităţi şi învaţă câteva lucruri şi apoi fac pe înţelepţii şi se întorc în sat şi stau la cafenea buluc cu ţigara în gură şi mănâncă sudoarea plugarului fără osteneală, nu doar aceştia spun că nu există Dumnezeu, ci până şi în munţi şi în văi, sătenii simpli, şi ciobani, şi copii mici, şi femei bătrâne, îi auzi spunând că nu există Dumnezeu. Sunt anii necredinţei şi ai ateismului.

Citește mai mult