Duminica fiului risipitor (predică de Ioil Konstantaros)

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS
Lectura apostolică din Duminica fiului risipitor
I Corinteni 6: 12 -20

Între multele teme pe care le dezbate Apostolul neamurilor (în epistolele) către corinteni se află şi tema foarte serioasă a trupului omenesc. Şi aceasta, pentru că existau unii care, evident marcaţi de viaţa lor de mai înainte, credeau că erau „liberi” să trăiască cum vor, cu consecinţa ca trupul să şi-l transforme în obiect al cochetăriei şi al exploatării păcatului.

Însă să vedem textul apostolic în traducere şi apoi să ne concentrăm atenţia asupra unui punct foarte serios, pentru că după cum se pare şi în acest caz istoria se repetă:

12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.

13. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.

15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!

16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea? „Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup”.

17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.

18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.

19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?

20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Aşadar, aceste adevăruri le propovăduieşte dumnezeiescul Pavel dinamic şi incontestabil. Însă, fraţii mei, zici că nu au trecut atâtea veacuri cu modele de vieţuire creştină, zici că nu au fost martirizaţi oameni pentru a rămâne neprihăniţi şi curaţi, zici că mesajul autentic al Sfintei Evanghelii s-a pierdut cu desăvârşire pentru unii, fără doar şi poate falşi creştini. Şi iată, din nou, îşi fac apariţia, în spaţiul mai larg al Bisericii, oameni, chiar şi clerici (?), care propovăduiesc exact cele pe care le condamnă atât de clar Duhul Sfânt prin Apostolul Pavel.

Citește mai mult

Relaţiile intime în timpul postului

(preluare de la femeiaortodoxa.ro)

Legătura firească  dintre  bărbat şi femeie, creată prin alegere liberă şi susţinută prin devotamentul ambilor parteneri, ajunge nu numai la convieţuire, prietenie şi relaţie sufletească, ci şi la unitatea trupească, ceea ce înseamnă unitate de viaţă, împreună existenţă la propriu. Dumnnezeu binecuvintează relaţia trupească doar a celor ce-şi unesc sufletele în faţa Lui prin Taina Căsătoriei. Expresia sexuală îşi are locul potrivit numai în cadrul legamântului conjugal, care are ca scop naşterea copiiilor. Altfel… se sâvârşeşte păcatul desfrânării.

Suntem în prima săptămână a Postului Crăciunului. Cel mai mulţi dintre noi ne-am decis să-l ţinem. Am făcut cumpărăturile, ne-am  umplut frigiderul cu legume… însă trebuie să avem în vedere şi celelalte „restricţii” ale Postului. Regimul alimentar, fără grăsimi, nu are nici un sens fără hotărărea de a-ţi schimba viaţa, de a te ruga mai des (aratându-ţi astfel, dragostea faţă de Dumnzeu) şi de a face fapte de milostenie, manifestându-ţi iubirea sinceră faţă de aproapele. Dar nu aşa cum înţegem noi iubirea… În nici un caz!

Dragostea adevărată dintre două persoane de sex opus e înţeleasă de multe ori prin atracţia fizică. Nimic mai greşit! Pe mulţi aceasta îi împinge să se căsătorească şi când pasiunea dispare, relaţia se rupe, uitând ca unirea lor nu s-a concretizat prin fructul iubirii – copiii. Să nu mai vorbim că n-au avut în vedere mântuirea sufletului…

E normal să existe dorinţa de apropierea fizică de cel cea cu care împarţi şi bune şi rele, sau cu care îţi petreci tot timpul. Aşa-i făcut omul de Dumnezeu, bărbat şi femeie , dintr-un singur trup.

Citește mai mult

Proorociile Sfântului Lavrentie al Cernigovului despre vremurile de pe urmă

Stareţul Lavrentie, cel ce dobândise prin rugăciune şi pocăinţă Duhul lui Dumnezeu, vorbea adesea cu fiii săi duhovniceşti despre ultimele timpuri, prevenindu-i că trebuie să fie atenţi şi veghetori, deoarece Antihristul este aproape.

Sfântul Lavrentie al Cernigovului

Părintele spunea că va fi un război a toată lumea, încât nimeni şi nimic nu va rămâne, decât doar prin văgăuni.

Se vor lupta şi vor rămâne doar două sau trei state şi vor hotărî: „Haideţi să alegem un singur împărat pentru toată lumea. Şi îl vor alege.”

In ultimele timpuri, adevăraţii creştini vor fi deportaţi, iar bătrânii şi neputincioşii vor fugi după dânşii. Despre Antihrist, stareţul, luminat de Duhul Sfânt, spunea: „Va veni timpul când vor umbla după semnături pentru un singur împărat pe pământ. Şi toţi oamenii vor fi înscrişi. Vor merge prin case, iar acolo vor fi soţul, soţia, copiii.

Atunci soţia va încerca să-şi convingă soţul: «Hai să semnăm, avem copii, doar nu le vei mai putea cumpăra nimic». Dar soţul va spune: «Tu fă cum vrei, dar eu sunt gata să mor şi pentru Antihrist nu voi semna»”.

Iată ce tablou cutremurător oferă viitorul!…

„Va veni timpul, spunea cuviosul părinte Lavrentie, când şi bisericile închise vor fi restaurate nu numai în exterior, dar vor fi amenajate şi în interior. Vor auri cupolele bisericilor şi ale clopotniţelor. Iar când vor încheia totul, va veni acel timp când se va înscăuna Antihristul. Rugaţi-vă ca Domnul să ne dea timp să ne întărim pentru că ne aşteaptă vremuri înfricoşătoare. Şi vedeţi cu câtă viclenie se pregăteşte totul? Toate bisericile vor fi mai frumoase ca niciodată, dar nu va putea intra nimeni în acele biserici.

Antihrist se va încorona ca împărat la Ierusalim într-o splendidă biserică cu participarea preoţilor şi a Patriarhului.

Citește mai mult

Ortodoxia în Africa (Monahul Leontie)

Mitropolitul Gheorghios de Zimbabue
a săvârşit 327 de Botezuri în masă în Harare

Neofiţi în Zimbabue

Nedespărţita Biserică Ortodoxă Universală saltă şi se veseleşte duhovniceşte în aceste luminate zile ale Sărbătorilor Arătării lui Dumnezeu (Naşterea şi Botezul Domnului), pentru că 327 de tineri africani şi-au albit faţa sufletului cu lumina harului Sfântului Botez şi au primit „haină luminoasă” de la Cel ce se îmbracă în lumină ca şi cu o haină.

Cu binecuvântarea Preafericitului Theodoros al II – lea, Papă1 şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, Mitropolitul Gheorghios de Zimbabue, a săvârşit miercuri, 30 decembrie 2009, Sfânta Taină a Botezului la 327 de catehumeni din Centrul Misionar „Sfântul Nectarie” din Harare.

Catehumenii sunt candidaţii la Botez. Cei mai mulţi au fost tineri şi tinere care au urmat programele de cateheze ce au fost organizate în ultimele 12 luni.

Citește mai mult

Rugăciune în Muntele Sinai…

Versiunea originală: [audio:http://ruga.ro/audio/rugaciune-in-muntele-sinai.mp3|titles=Rugăciune în Muntele Sinai]

Traducerea versurilor în limba română:

Fugind de Faraon şi de robia Egiptului,
având povăţuitor pe Moise, am ajuns până în Sinai.

În Sinai să urc foarte mult îmi doresc,
în Sfântul Vârf şi să zic rugăciunea.

Suişul e greu, Dumnezeul meu, dă-mi răbdare,
stăruinţă şi tărie, ca să dobândesc rugăciunea.

Citește mai mult

De ce s-a botezat Hristos?

† Episcopul Augustin de Florina
Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kantiotis.
Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon, Florina, 06 ianuarie 1985

Astăzi, evlavioasa Biserică încheie Dodekaimeron-ul. Dodekaimeron-ul este ciclul sărbătorilor de bucurie, care încep cu Naşterea lui Hristos şi se încheie cu Botezul Lui. Zilele sunt douăsprezece, dacă se lasă la o parte Ajunul Bobotezei care este zi de post.

În ziua Naşterii Domnului l-am văzut pe Hristos prunc în peşteră. Pe 1 ianuarie l-am văzut prunc de opt zile tăindu-se împrejur şi primind numele de Iisus. Şi astăzi îl vedem „bărbat desăvârşit” (Efeseni 4, 13), la vârsta de 30 de ani, venind la repejunile Iordanului să fie botezat.

În jurul botezului se nasc anumite întrebări, care cer explicaţii…

***

Părintele Augustin Kandiotul

O nedumerire este următoarea: Din Evanghelii cunoaştem viaţa lui Hristos. Informaţiile însă ajung până acolo când Hristos de doisprezece ani a mers la Ierusalim, s-a închinat în Templul lui Solomon, a rămas acolo trei zile şi i-a uimit pe înţelepţii lui Israel cu întrebările şi cu răspunsurile Lui. Apoi, Evangheliile tac. Există un gol. Unde a fost şi ce a făcut Hristos de la 12 până la 30 de ani? Duşmanii credinţei exploatează acest gol. Şi ce zic?! Că în această perioadă (de 18 ani) a călătorit şi s-a dus departe, în ţări diferite, şi în special în spaţiul misticismului empatic, în Indii, şi acolo a învăţat înţelepciunea pe care apoi a propovăduit-o.

Minciună! Hristos nu s-a dus nicăieri. Cum se demonstrează asta? O spune Evanghelia. Vă explic lucrul acesta şi printr-un exemplu. Eu, prin harul lui Dumnezeu, provin dintr-un mic sat din Ciclade. Dacă mergeţi acolo, în satul meu, vă vor spune lucruri despre viaţa mea: că eram mic, că am mers la şcoala primară, că am mers la gimnaziu, că am mers la universitate, şi că…, şi că… Toate le ştiu.

Citește mai mult

Pe Acesta să-L ascultaţi!

† Episcopul Augustin de Florina (Kandiotul)
Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotul.
Sfânta Biserică a Sf. Pantelimon, Florina, 6 ianuarie 1983.

Ascultăm de Hristos?

Mitropolitul Augustin de Florina
Mitropolitul Augustin de Florina

Ateii şi materialiştii ne întreabă: Ce a făcut Hristos de la doisprezece până la treizeci de ani ai Săi? Unii, în chip samavolnic spun că în această perioadă, după cum tinerii se duc acum în afară la studii, aşa şi Hristos S-a dus undeva să studieze. Şi îşi închipuie că S-a dus în India şi acolo a învăţat arta fachirilor. Ce vom răspunde acestora?

Lucrurile, potrivit cu Textele Sfinte, sunt foarte simple. Menţionez un singur exemplu. Eu sunt originar dintr-un mic sat din Ciclade. Dacă vă duceţi în satul meu şi întrebaţi, vă vor spune şi detalii din copilăria mea. Apoi, vă vor spune: a plecat din sat, s-a dus la şcoala primară, apoi la gimnaziu, apoi la universitate şi a studiat şi de atunci n-a mai venit… Le ştiu pe toate. Bătrânii urmăresc evoluţia copiilor satului.

Ce vreau să spun? Hristos nu S-a născut într-un mare oraş, într-o metropolă. S-a născut într-un mic sat, Bethleem, şi a crescut în Nazaret – de aceea, se numeşte Nazarinean. Acolo a locuit. Dacă ar fi plecat, primii care ar fi ştiut-o ar fi fost compatrioţii Săi. Însă ei mărturisesc că Hristos nu a plecat nicăieri. Ne spune Evanghelia. Când S-a dus în satul Său, Nazaret, şi i-a învăţat, i-a surprins: cum cunoştea El atâtea lucruri, dacă nu a mers la şcoală – „carte… nefiind învăţat” – zice textul sfânt (Ioan 7, 15). Nu ar fi rămas uimiţi, dacă Hristos ar fi studiat în şcoli străine. În felul acesta se demolează  imaginaţia necredincioşilor.

Citește mai mult

Viaţa simplă a Sfântului Ioan Botezătorul

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie)

Botezul Mântuitorului în Iordan
Botezul Mântuitorului în Iordan

Ieri, iubiţii mei, s-a încheiat Dodekaimeronul, care ţine de la Naşterea lui Hristos până la Bobotează, exceptând Ajunul Bobotezei. După Dodekaimeron, prima sărbătoare care urmează este Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, astăzi.

Sfântul Ioan nu are nevoie de laude omeneşti. L-a lăudat Însuşi Hristos când a spus că, între mulţimile oamenilor care s-au născut până atunci, el este mai presus de toţi (vezi, Matei 11, 11). Este mai presus de Noe, de Avraam, de Iacov, de patriarhi, mai presus de toţi marii bărbaţi.

***

S-a născut prin minune, din părinţi bătrâni, Zaharia şi Elisabeta, care era stearpă. Pe cât e cu putinţă ca dintr-o piatră să răsară o floare, tot aşa era cu putinţă ca din cele dinlăuntru ale Elisabetei să se nască prunc. Embrion încă, el a săltat în pântecele maicii lui, când ea a primit-o pe cea asemenea însărcinată, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. De atunci era sfinţit. Precum unii sunt Iude, copii ai blestemului, din pântecele maicii lor, aşa alţii sunt binecuvântaţi din scutecele lor.

Citește mai mult

Cu gândul la Betleem

Astăzi facem Odovania sărbătorii Naşterii Domnului, însă fraţii noştri ortodocşi din Patriarhia Ierusalimului, dar şi din alte Patriarhii, sunt încă în post şi se pregătesc să înceapă înainte-prăznuirea înnomenirii Cuvântului. Gândul mă poartă spre Sfântul Betleem, Betleemul Iudeii. Cetatea care a trasat odată pentru totdeauna drumul umanităţii. Numele ei în ebraică Bethlehem, înseamnă “Casa pâinii”, “Pâinea vieţii”. După cum se menţionează în Evanghelia după Matei (2,1) şi în cea după Luca (2, 1-15), aici este locul naşterii lui Iisus. Betleemul se mai numeşte şi Efratha, precum şi Betleem-cetatea lui David pentru a se distinge de cetatea omonimică Betleem din sudul Galileii. Betleemul Iudeii se schimbă substanţial în veacul al IV-lea, atunci când Sfânta Elena a ridicat între anii 327-333 deasupra Peşterii Naşterii lui Hristos măreaţa bazilică existentă şi astăzi. Acest mic şi neînsemnat sat s-a transformat într-un important centru de pelerinaj.

Basilica Nasterii Mântuitorului
Basilica Nasterii Mântuitorului

Interiorul bazilicii se păstrează în forma iniţială. Bazilica are cinci nave, iar navele se despart prin patruzeci de stâlpi monolitici de tip corintic. Stâlpii înfăţişează diferiţi sfinţi ai Bisericii Răsăritene. Pe unul din stâlpii din stânga intrării în Sfânta Peşteră l-am remarcat pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi cu uimire am observat împreună cu alţi pelerini icoana frescă a “Mandilion”-ului în care Mântuitorul “este viu”, şi zic asta, deoarece “cu ochii noştri am văzut” pe Cuvântul vieţii în sfânta Sa icoană clipind; iar lucrul acesta este observabil tuturor închinătorilor Bazilicii.

Cea mai mare parte a Peşterii Naşterii este săpată în stancă natural, în rest fiind zidită.

Citește mai mult