„…Cât de neînţeleasă şi de tainică este iubirea aceasta a lui Dumnezeu. Pentru că El, Domnul, l-a făcut pe om pentru a Se bucura de el şi omul de Dumnezeu. E o taină pe care poate o vom înţelege când vom schimba locaşul aceasta pământesc cu cel ceresc. Pentru mine, copilul meu, acea clipa se … Citește mai mult
”Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o împlinește! Cel ce ești de o Ființă și de un Scaun cu Tatăl și cu Fiul, Mângâietorule, Slavă Ție! Iarăși sărbătoare și praznic, dreptslăvitorilor creştini – Pogorârea Duhului Sfânt! … Citește mai mult
În ziua de Sâmbătă, 11 iunie toţi creştinii îl vom sărbători pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeii, doctor fără de arginţi şi mare făcător de minuni. Cu acest prilej, invităm cu multă bucurie pe toţi cititorii noştri să participe la programul slujbelor prezentat mai jos, ce vor avea loc în Paraclisul Parhon, aflat în incinta Institutului de … Citește mai mult
Predică din ziua de 4 iunie 2011, la Prăznuirea Sfinților Mucenici Români de la Niculițel: Zotic, Camasie, Atal și Filip. „…La muceniciile creștinilor erau martori oculari, dintre creștini. Și aceia consemnau în scris totul; și până astăzi avem actele martirice, în colecția «Părinți și scriitori bisericești». Așa martirii au intrat în memoria creștinilor, în cultul … Citește mai mult
Pomenirea sfântului mucenic Ermie, prăznuit la 31 Mai.
Sfântul Mucenic Ermie
Sfântul Si slăvitul mucenic Ermie (Herma) era un soldat în armata romană, mare la stat fiind şi cărunt de bătrâneţe, care a petrecut ani buni de viaţă ostăşească la Comana, în Pont.
Iar în zilele împăratului Antonin cel Pios (138-161), încetând el din ostasie, a refuzat orice soldă cuvenită şi a mărturisit credinţa sa în Hristos Domnul. Şi fiind prins pentru mărturisirea credinţei în Hristos şi adus înaintea guvernatorului Sebastian, a fost supus la multe şi grele chinuri pentru că nu a vrut să aducă jertfe zeilor şi împaratului, din care rămânând nevătămat, a atras la credinţa în Hristos şi pe vrăjitorul cel pus să-l ucidă cu otrăvuri. Acestuia pentru că a mărturisit pe Hristos Dumnezeu, i s-a tăiat capul; iar sfântul a fost şi mai rău chinuit, iar la sfârşit tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul.
O rușine-i azi credința la poporul românesc
Ca e “dumnezeu” știința și dezmățul sufletesc!
S-a uitat credința sfântă cu tradiții strămoșești
Azi la modă-i desfrânarea și slujirile trupești!
Să te-nchini azi “e rușine”, lumea râde de pacat
Dumnezeu e-nchipuire, fiindcă de …ne-am cultivat!
De! Strămoșii din vechime nu erau prea cultivați,
Astăzi merg să se închine numai cei înapoiați!
Azi, cu-atâta învățătură, cum să crezi în Dumnezeu,
Când cunoști perfect atomul și-i despici nucleul său!
Azi, când munca grea cu brațul e facută de motor,
Azi, când vezi în casă lumea, privind la televizor?!…
Ce câștig ai din credință când azi ai tot ce dorești?
Cum, tu om cu-nvățătură, iarași să te umilești?…
O, dar iată că azi omul s-a schimbat fundamental,
Este drept, are cultură, dar e rău, nedrept, brutal..
Iată, lipsa de credință de la cei ce-s cultivați,
Că ajung să se ucidă chiar și rude, chiar și frați!
Ce frumos era românul, milostiv, cinstit, smerit,
Credincios și cu nădejdea vieții fără de sfârșit!
Canonizarea noilor mucenici din polonia – 8 iunie 2003 Actul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Poloneze referitor la aşezarea în ceata sfinţilor a martirilor din secolul XX din eparhia de Helm şi Pontlaskia:
Soborul sfinților polonezi
„În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
La începuturile celui de-al treilea mileniu al bunătăţii Domnului, Biserica Ortodoxă din Polonia seceră roadele seminţei celei dumnezeieşti, roade care s-ai copt prin mărturisirea credinţei ortodoxe şi sfârşitul mucenicesc al poporului credincios din Eparhia de Helm şi Pontlaskia.
Regiunea Helm şi Pontlaskia (actualmente în Polonia sud-estică), care cu mai bine de 1000 de ani în urmă a primit credinţa ortodoxă, a suferit de multe ori grele încercări şi prigoane din partea celor de alte credinţe. Cu toate acestea, întotdeauna a păzit ataşamentul faţă de Hristos şi faţă de Sfânta Biserică, prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, care a dăruit eparhiei de Helm icoana ei făcătoare de minuni. Chiar şi în timpul celor mai crunte încercări ale credinţei, în timpul cărora se părea că lumina Ortodoxiei se va stinge, a păzit această sfântă moştenire şi comoară a credinţei, aşa cum a primit-o de la Sfântul Vladimir.
Aşadar, după ce au trecut înfricoşătoarele prigoane şi marele întuneric, credinţa străluceşte iarăşi prin arătarea mărturisitorilor şi martirilor, care în mod deosebit în veacul al XX-lea au adăpat ţara lor cu sângiurile lor muceniceşti.
Apogeul prigoanelor din regiunea Helm şi Pontlaskia a avut loc în anul 1944 şi, după cum dau mărturie localnicii din acea vreme: „Înfricoşător şi greu am suferit din partea vrăjmaşilor credinţei, care au inundat regiunea noastră cu râuri de sângiuri şi ne-au dat foc caselor. În aceste zile, unii au primit cununa muceniciei, închinându-şi inima şi credinţa lor lui Dumnezeu şi (slujirii) aproapelui lor”.
Lectură din cartea “Viaţa lui Constantin” a scriitorului bisericesc Eusebiu de Cezareea (sec. IV): „Ultimele lui clipe din viaţă şi înmormântarea sa”. „…chemând la sine pe episcopi, le-a vorbit în felul următor: «A sosit în cele din urmă și clipa în care am nădăjduit atâta vreme și la care tânjind, atâta vreme m-am rugat, ca … Citește mai mult
(…care a suferit martiriul în America din partea sataniștilor la anul 1985).
Noul Mucenic, părintele Ioan Karastamatis, s-a născut în anul 1937 în satul grecesc Apikia din insula Andro.
La vârsta de 20 de ani pleacă în America, iar mai târziu îşi întemeiază o familie. Este hirotonit preot şi timp de 10 ani lucrează cu râvnă apostolică în Alaska, unde slujeşte în mai multe sfinte locaşuri. Vine în Santa Cruz, la biserica Sfântului Prooroc Ilie, pe care o restaurează şi o sfinţeşte, devenind centrul de cateheză ortodoxă pentru toţi cei din această regiune, în care oamenii erau îndepărtaţi de Dumnezeu şi de Biserică.
Părintele Ioan era simplu în comportamentul său. Îşi iubea enoriaşii, iar uşa casei lui era mereu deschisă. Chiar şi noaptea, dacă îl căuta cineva era primit înăuntru. Propovăduia cu multă înflăcărare, Îl iubea pe Dumnezeu şi dorea ca toţi să-L iubească. Mergea prin parcuri şi vorbea cu oamenii care nu ştiau nimic despre Dumnezeu ori umblau pe căi rătăcite ori erau evrei.
În satul natal al părintelui Ioan din insula Andro, are loc o minune cu crinii albi şi bine mirositori, care sunt florile Maicii Domnului. Când crinii înfloresc, îi dezrădăcinează şi îi aşează în biserica Preasfintei, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Mai târziu, după cum e şi firesc, frunzele şi florile se ofilesc şi cad, rămânând doar tulpina uscată. Sunt lăsaţi aşa în faţa icoanei, iar în postul Maicii Domnului, crinii încep să înmugurească şi să înflorească. La sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului crinii sunt deja înfloriţi. Acest lucru se repetă în fiecare an. Părintele Ioan, când a revenit pentru puţin timp în Andro, i-a cerut stareţului Dorotei câţiva crini uscaţi pe care i-a aşezat în biserica sa din Santa Cruz, la o icoană a Preasfintei, iar la praznicul Adormirii Maicii Domnului, în chip minunat au înmugurit şi înflorit. Lumea a început să se întarească şi mai mult în credinţă şi să aibă mai multă evlavie la Preasfânta.
Reportaj documentar despre operatiunile de relocare (translatare) unor biserici ortodoxe în timpul regimului comunist. Montaj: Claudiu Grozea Imagine: Doru Iacovescu Realizator: Razvan Butaru
