„…Cât de neînţeleasă şi de tainică este iubirea aceasta a lui Dumnezeu. Pentru că El, Domnul, l-a făcut pe om pentru a Se bucura de el şi omul de Dumnezeu. E o taină pe care poate o vom înţelege când vom schimba locaşul aceasta pământesc cu cel ceresc. Pentru mine, copilul meu, acea clipa se apropie. Însă simt că până atunci mai am de pătimit pentru El. O, cât de dulce este să pătimeşti pentru El. Mucenicii cereau aceasta şi de accea râdeau în faţa tiranilor spunând spre uimirea şi îngrozirea acelora ca este o adevărată desfătare chinuirea la care sunt supuşi. Primeau chiar atunci harul si înţelegeau că ce vor primi dincolo va întrece cu mult desfătarea orcărei îndulciri lumeşti. …”
(Simferopol, 1949)