Iată foarte pe scurt, un răspuns creștin ortodox cu explicații, la această intrebare.
Scurt context
- Omul s-a despărțit de Dumnezeu
- omul a fost creat curat, în comuniune cu Dumnezeu, chemat să crească spre desăvârșire;
- păcătuind, omul a căzut din această stare și s-a supus morții: atât trupești, cât mai ales sufletești (despărțirea de Dumnezeu, Izvorul vieții);
- astfel omul s-a despărțit de Dumnezeu (nu Dumnezeu de om);
- Dumnezeu nu a pretins niciodată o plată pentru a putea ierta păcatul!
- însă simpla iertare a păcatului nu era de ajuns, pentru că…
- Păcatul a îmbolnăvit firea omenească:
- moartea nu este în primul rând un verdict legal dat pentru păcat (precum o pedeapsă penală pentru o crimă), ci o boală a firii omenești căzute;
- această boală s-a transmis tuturor urmașilor lui Adam, iar omul nu se mai putea vindeca singur;
- Sfântul Atanasie cel Mare spune că nu era de ajuns ca Dumnezeu să ierte pur și simplu: iertarea șterge greșeala, dar nu vindecă o fire care se descompune.
- deci era nevoie ca firea umană însăși să fie vindecată (refăcută).
Dar, prin Întrupare, moarte și Înviere, Hristos a obținut:
- Refacerea comuniunii cu Dumnezeu (împăcarea omului cu Dumnezeu):
- căzând în păcat, omul a rupt comuniunea cu Dumnezeu;
- în Persoana lui Hristos, firea omenească este unită cu dumnezeirea, fără amestecare;
- numai El putea face aceasta, fiind în același timp Dumnezeu adevărat și Om adevărat;
- deci, în Persoana Sa omul a fost iar unit cu Dumnezeu;
- apoi, ducând această fire omenească prin moarte la Înviere, Hristos a vindecat-o deplin;
- astfel omul poate intra iar în comuniune cu Dumnezeu:
- „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”, 2 Corinteni 5:19.
- Învingerea morții:
- murind pe Cruce ca Om, Hristos S-a lăsat de bunăvoie „lovit” de moarte cu toată puterea ei, dar…
- a înviat, pentru că moartea nu avea putere asupra Lui, El fiind fără păcat și Dumnezeu;
- înviind, a învins moartea, iar aceasta nu mai are ultimul cuvânt asupra firii omenești;
- acum moartea trupească a rămas doar o trecere („adormire”), iar Învierea Lui este garanția învierii tuturor;
- altfel spus: noi nu puteam învinge moartea, dar murind și înviind El a învins-o pentru noi.
- Refacerea stării de ascultare și iubire față de Dumnezeu:
- Adam a căzut prin neascultare;
- în schimb Hristos, Noul Adam, a făcut exact opusul: S-a dăruit de bunăvoie Tatălui prin ascultare și dragoste desăvârșite:
- „ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce”, Filipeni 2:8;
- astfel a ridicat firea omenească nu doar la starea de la început, ci mai sus: în El, firea omenească șade de-a dreapta Tatălui;
- această jertfă a fost modul ales de Dumnezeu, din iubire, de a salva și vindeca omenirea:
- „Așa a iubit Dumnezeu lumea…”, Ioan 3:16.
Ce a rămas de făcut?
- totuși, Dumnezeu nu-l mântuiește pe om fără voia lui;
- de aceea, pentru a primi toate acestea, fiecare om trebuie să se unească în mod liber și personal cu Hristos;
- aceasta se face prin credință și pocăință, prin Botez, Euharistie și celelalte Taine, și prin viața în Biserică după poruncile lui Hristos;
- scopul final: omul să devină, prin har, părtaș la viața în Dumnezeu; îndumnezeirea.
