Unul dintre cele mai puțin înțelese versete și, în același timp, unul dintre cele mai des folosite în contexte greșite este acesta:
„Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este Împărăția cerurilor”.
(Matei 5:3)
La începutul Predicii de pe Munte, Iisus nu vorbește despre probleme economice și nici despre fragilitatea socială a omului, ci despre adevărata stare a inimii înaintea lui Dumnezeu. Cuvântul „sărac” poartă aici sensul unei dependențe totale, al unei neputințe absolute. Nu descrie doar un om aflat în dificultate, ci pe cineva care a ajuns la capătul propriilor resurse, cineva care nu mai are cu ce să se susțină singur.