Sfinţii şapte tineri din Efes: 200 de ani de somn!

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
la pomenirea Sfinţilor şapte tineri din Efes, 4 august

Sfinţii cei şapte tineri din Efes

În predica anterioară, iubiţii mei creştini, am vorbit despre cei şapte tineri, de Macabei. Aici vom vorbi iarăşi despre şapte tineri, care au trăit o viaţă sfântă. Sunt cei şapte tineri din Efes. Pe 4 august este pomenirea lor. Despre ei vom vorbi. Pentru că este o privelişte frumoasă să-i vezi pe tineri că-L iubesc pe Dumnezeu, că împlinesc poruncile Lui şi că sunt gata să jertfească toate pentru credinţă. Aceşti tineri, oricât de puţini ar rămâne în timpurile de necredinţă şi de stricăciune, sunt un viu protest împotriva celorlalţi tineri, care rămân departe de Dumnezeu, se târăsc în patimile ruşinoase şi trăiesc o viaţă dobitocească. Tineri, care citiţi în ceasul acesta această carte, luaţi aminte la predica aceasta, care are ca temă pe cei şapte tineri.

Istoria acestor tineri este foarte emoţionantă, dar şi foarte curioasă. Poate că unii nu vor vrea să creadă cele scrise de sinaxarul lor. Dar cele care par cu neputinţă şi de neizbutit, pentru cel care crede în Dumnezeu nu există nici o dificultate să le accepte. Pentru că Dumnezeu este atotputernic şi poate să facă nu doar cele pe care le scrie viaţa acestor şapte tineri, ci şi altele chiar mai mari şi mai minunate.

Citește mai mult

Sfăntul Prooroc Ilie Tezviteanul (râvnitorul)

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la sărbătoarea
Sfântului
Prooroc Ilie Tesviteanul, 20 iulie

„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul” (III Regi 19,10)

Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul
Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul

Iubiţii mei, astăzi este sărbătorit un erou al credinţei şi al virtuţii, unul din cei mai mari bărbaţi ai lumii antice, ai epocii Vechiului Testament, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul.

Precum stea de stea se deosebeşte în strălucire şi floare de floare se deosebeşte în înfăţişare şi parfum, aşa şi fiecare sfânt are ceva deosebit, care-l distinge de toţi ceilalţi. De aceea, Biserica alături de numele fiecărui Sfânt pune câte un epitet: Pantelimon – Tămăduitorul, Dimitrie – Izvorâtorul de Mir, Spiridon – Făcătorul de Minuni, Cosma şi Damian – Cei-fără-de-arginţi; iar pe Proorocul de astăzi îl numeşte Râvnitor: Ilie Râvnitorul. Proorocul Ilie a avut râvnă.

Ce înseamnă râvnă? Inima să nu fie rece, ci să aibă un foc, o dorinţă puternică. Şi ce dorinţă a avut Ilie? A vrut ca toţi să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pretutindeni să fie închinat Dumnezeul cel Sfânt. Şi această dorinţă n-a ţinut-o ascunsă înlăuntrul său, n-a lăsat-o să rămână teorie, ci a manifestat-o, şi-a declarat-o.

Citește mai mult

Părintele Gheorghe: Nu vă îngrijiţi de cele lumeşti!

Predică înaintea postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel: A venit o vreme, să zicem, oarecum binefăcătoare pentru credinţă din ’89 incoace, în care oamenii pot să meargă la biserică, să citească o carte sfântă, să se roage, să postească… dar „Faraon” credeţi că a fost mulţumit? Nu a fost! Ce a spus? Dacă acest popor, după … Citește mai mult

Un creştin filozof: Sfântul Iustin Martirul

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la
pomenirea Sfântului Iustin, Martirul şi Filosoful, 1 iunie

Sfântul Iustin Filozoful Martir

Iubiţii mei, pe Hristos, când a început să propovăduiască, L-au urmat pescari, muncitori, păstori, femei şi copii nevinovaţi.

Oamenii care erau învăţaţi şi bogaţi şi deţineau poziţii şi funcţii, în marea lor majoritate au rămas departe de Hristos. L-au dispreţuit, au râs de El, L-u hulit, L-au calomniat şi în orice fel au încercat să-L înjosească înaintea poporului. Vedeţi? Aceştia erau importanţi, iar Hristos era un nimic! Puţini doar, foarte puţini din înaltele trepte sociale au crezut şi L-au urmat pe Hristos, precum Iosif din Arimateea şi Nicodim, oameni bogaţi şi sfetnici, care s-au învrednicit să facă pogorârea de pe Cruce şi înmormântarea lui Hristos.

Ceea ce I s-a întâmplat lui Hristos, li s-a întâmplat şi apostolilor. La predica lor alerga popor mult. Săraci, agramaţi, oameni harnici şi îndureraţi, aceştia, îndeosebi, au crezut în predica apostolilor şi din ei s-au alcătuit primele Biserici ale lui Hristos. Din ceilalţi, bogaţi, învăţaţi, demnitari, puternici, puţini au crezut în predica apostolilor, număraţi pe degete. Apostolul Pavel a observat acest fenomen şi într-o epistolă a sa către creştinii din Corint scria: „Priviţi, fraţii mei, cine se află în biserică; se află bogaţii, învăţaţii, aristocraţii, cei puternici, cei mari şi grozavi? Nu. Doar câţiva dintre aceştia se află între noi. Ceilalţi sunt oameni săraci şi simpli” (I Corinteni 1, 26 şi următoarele).

Şi dacă ne vor întreba care este pricina pentru care nu au crezut în Hristos cei bogaţi, învăţaţi şi cei puternici ai pământului, răspundem: Pricina necredinţei acestor oameni este mândria; aşa spune Evanghelia. Vedem, de pildă, că un cerşetor orb a crezut oarecând în Hristos, dar cărturarii şi fariseii, chiar dacă au văzut o minune nemaiîntâlnită – ca un orb din naştere să-şi câştige lumina, cu toate acestea, nu au crezut în Hristos. I-a orbit egoismul, invidia şi perversitatea lor (Ioan, capitolul 9).

Dar unde există smerenie şi oamenii îşi recunosc păcătoşenia lor, acolo vedem că şi filozofi, şi oameni de ştiinţă, şi căpetenii, şi bogaţi cred în Hristos şi cad înaintea Lui şi I se închină şi zic: „Domnul nostru şi Dumnezeul nostru”. Unul dintre aceşti oameni a fost şi Iustin. Biserica sărbătoreşte pomenirea lui pe 1 iunie. Despre Sfântul Iustin vom spune aici câteva cuvinte.

Citește mai mult

“Puncte comune” ale Bisericii Ortodoxe din Cipru cu Vaticanul

Într-o jalnică încercare de căutare a unor puncte comune dintre Ortodoxie şi papism s-a angajat Arhiepiscopul Ciprului Hrisostomos în vederea vizitei papei în insulă. Un text de astăzi, care a fost publicat pe site-ul oficial al Bisericii Ciprului şi este semnat de Aristidi Viketo, ne informează că ’’în ajunul vizitei papei Benedict al XVI –lea … Citește mai mult

Strechea filocatolică a Arhiepiscopului Ciprului

Întregul interviu al Arhiepiscopului Ciprului dat Agenţiei de Ştiri Ateniene este plin de opinii personale, care nu corespund duhului şi învăţăturii Bisericii Ortodoxe. Poate cel mai grav din toate este răspunsul pe care îl dă la întrebarea: Papa este ereziarh sau căpetenie a unui eres? Zice arhiepiscopul:

„Papa este un întâistătător al Bisericii şi acest lucru nu este opinia mea personală, e poziţia întregii Biserici Ortodoxe. Ortodoxia acceptă că Biserica Romano-Catolică este soră şi întreţine cu ea un dialog teologic, la care participăm şi noi, cu scopul de a ajunge la unitatea primului mileniu după Hristos. Deci, Biserica Ortodoxă recunoaşte pe cea Romano-Catolică drept Biserică şi pe întâistătătorul ei ca episcop canonic al Romei celei Vechi. Când schimbăm epistole de sărbători şi alte scrisori, îl numim pe papa «Sanctitate, Papă al Romei celei Vechi şi iubit frate».”

Citește mai mult

„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?”

Predică la Sfânta Treime a Mitropolitului Augustin de Florina în
Sfânta Biserică a Sfintei Treimi din Ptolemaida, 14 Iunie 1976

„Cine estre Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci minuni (singur).”
(Psalmul 76, 14-15)

Sfânta Treime

Iubiţii mei, astăzi este mare sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit Duhul. Nu doar Duhul. Există duhul cu „d” mic şi Duhul cu „D” mare. În Sfânta Scriptură duh (cu „d” mic) se numeşte aerul, care este pe de-o parte nevăzut, dar este simţit prin lucrările sale. În alte locuri, duh este numit omul, sufletul omului, mai ales când se au în vedere cele mari şi înalte. De asemenea, duhuri nemateriale se numesc îngerii şi arhanghelii.

Dar în vârful tuturor duhurilor imateriale este Dumnezeu. Aceasta este descoperirea Sfintei Scripturi. Acolo, există acel cuvânt foarte important pe care l-a spus Hristos lângă fântâna din Sihar: „Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23). Duh este Dumnezeu. Şi Duh Sfânt (cu „d” mare) se numeşte în special a Treia Persoană a Dumnezeirii, a Dumnezeului Treimic. Adică Duhul cel Sfânt, pe Care-L sărbătorim astăzi nu este un mit, o poveste, o teorie, o idee platonică sau altceva, ci este o entitate, un ipostas, o persoană.

Citește mai mult

Duminica Cincizecimii sau Pogorârea Sfântului Duh

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina
la Duminica Cincizecimii în Sfânta Biserică a Sfântului Panteleimon Florina, 7-6-1987
(Ioan 7, 37 – 52; 8, 12)

Împărţirea după Dumnezeu: „Deci s-a făcut împărţire în mulţime pentru El” (Ioan 7, 43)

Pogorârea Sfântului Duh

Iubiţii mei, Biserica noastră, Biserica Ortodoxă nu este lucru omenesc; este un aşezământ de Dumnezeu lucrat. Şi astăzi sărbătoreşte ziua ei de naştere.

Pe faţada Catedralei Mitropolitane din Florina, a Sfântului Pantelimon, există un mozaic. Reprezintă Biserica în formă de corabie. Cârmaciul ei este Hristos. Ajutoare – apostolii şi clericii. Călători – toţi creştinii, iar vântul favorabil care umflă pânzele ei, este Sfântul Duh.

Însă corabia Bisericii de-a lungul veacurilor adeseori pluteşte pe furtuna, care ridică valuri ale rătăcirii şi ale necredinţei. Împărţirile lăuntrice ale ereziilor şi ale schismelor, prigoanele din afară din partea închinătorilor la idoli şi a necredincioşilor, dar şi intervenţiile statului – considerat creştin – provoacă de-a lungul vremurilor naufragiu. O imagine în mic a unui astfel de naufragiu au trăit, de pildă, credincioşii din patria noastră la sfârşitul anilor 80. Atunci s-a încercat slăbirea Bisericii printr-o nouă confiscare a averii ei mobiliare. Însă mai mare primejdie era ameninţarea autonomiei ei spirituale. Simpatiile şi antipatiile de partid au provocat în acele zile antipatie şi împărţire.

Şi doar atunci? De multe ori se creează situaţii asemănătoare. Şi unii, care cred că Biserica trebuie să fie întotdeauna supusă faţă de stat, ne spun: Voi sunteţi cauzele tensiunii care apar în relaţiile dintre Biserică şi stat.

Ne acuză că suntem vinovaţi pentru împărţire. Ce vom răspunde? Dar nu trebuie să răspundem noi. Astăzi răspunde Evanghelia. – Dar Evanghelia a fost scrisă cu 20 de secole înainte; cum răspunde unei chestiuni actuale?… Evanghelia este o carte veşnică. Este pentru toate generaţiile. Dă răspuns la toate problemele, dă şi acestei chestiuni. Ce răspunde Evanghelia de astăzi?

Citește mai mult