dragoste

Despre buna rânduială a postului (Sfântul Grigorie Palama)

de

«Dar noi, fraţilor, în vremea postului şi a rugăciunii, să scoatem din sufletul nostru – rogu-vă – ceea ce avem împotriva cuiva, fie că în adevăr şi pe drept avem, fie că doar socotim că avem, şi să fim cu toţii oameni evlavioşi, să gândim mai mult unii despre alţii sub îndemnul dragostei şi al … Citește mai mult

Sfântul Ioan Gură de Aur: Despre prietenie

de

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat? Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el? Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie…

Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple sufletul de o fericire nespusă; chiar numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă. Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotaţi şi jertfelnici.

Vorbim despre acei care ard de prietenie. Dacă vreunul din voi are un prieten din aceştia, va recunoaşte că spun drept şi de l-ar vedea în fiecare zi şi tot nu s-ar sătura – şi-i doreşte ceea ce sieşi îşi doreşte.

Ştiu pe cineva, care cerea sfinţilor să se roage mai întâi pentru prietenul său şi după aceea şi pentru sine. Atât de mare dar este un prieten adevărat, că de dragul lui, îţi sunt scumpe unele locuri şi unele vremuri.

După cum un trup frumos sau o floare aleasă răspândesc o mireasmă în jurul lor, tot astfel prietenii lasă ceva din farmecul lor locurilor pe unde au trecut; aşa că, adesea, aflându-ne acolo fără ei, plângem şi suspinăm, aducându-ne aminte de vremea petrecută împreună.

Citește mai mult

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

de

Predică la sfârşitul Tainei Sfântului Maslu despre rugăciunea Sfântului Efrem Sirul (sau Sirianul, sau Siriacul), rânduită spre a fi rostită pe tot parcursul Postului celui Mare. „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului … Citește mai mult

Iertarea este o virtute grea! (Mitropolitul Augustin de Florina)

de

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
la duminica a XI-a după Rusalii
(Matei 18, 23-35)

Iubiţii mei, viaţa este o călătorie. Şi drumul cel drept pe care trebuie să-l urmăm toţi, ca să ajungem la capăt, în cer, este unul: Drumul pe care l-a trasat Hristos cu Sângele Său; l-a păşit El însuşi şi milioane de martiri şi mărturisitori ai credinţei noastre. Însuşi Hristos a spus: “Eu sunt Calea şi Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).

ÎPS Augustin Kandiotis

Este adevărat că acest drum al virtuţii este greu, suitor, o Golgota. “Strâmtă este uşa şi îngustă este calea care duce la viaţă…” (Matei 7, 14).

Dimpotrivă, drumul răutăţii, al stricăciunii, al necredinţei este uşor, în pantă. “Largă este uşa şi întinsă este calea care duce la pierzare…” (Ioan 7, 13), la distrugere, la catastrofă.

Un drum este a lui Hristos, celălalt al satanei; unul este al raiului, celălalt al iadului Alegeţi! Omul este liber să meargă pe care drum vrea.

Virtuţile sunt un lucru greu. Şi dacă întrebaţi, care este cea mai grea din toate virtuţile, iubitorul de arginţi va spune milostenia, robul pântecelui va spune postul, sarkolatrul (cel ce-şi adoră trupul) va spune fecioria, cel ce iubeşte viaţa va spune mucenicia pentru Hristos. Dar eu consider că cea mai grea din toate este – care? – cea despre care zice astăzi Evanghelia: iertarea reciprocă. Este un pietriş, pe care Hristos cere să-l ridicăm, dar diavolul îl face munte de neridicat. Şi că aceasta este virtutea cea mai grea vă voi demonstra prin trei, patru exemple. Vă rog să fiţi atenţi…

Citește mai mult

Viaţa este un câmp de luptă

de

Nu te mira, fiul meu. Aşa este monahul. Viaţa monahului este un martiriu continuu. Dulcele Iisus se cunoaşte în necazuri. De îndată ce Îl cauţi îţi va trimite necazuri. Iubirea Lui este nevoinţa. Îţi dă puţină miere deasupra, sub care ascunde un depozit întreg de amărăciune. Vine mai întâi dulceaţa harului şi urmează după aceea … Citește mai mult

Relaţiile intime în timpul postului

de

(preluare de la femeiaortodoxa.ro)

Legătura firească  dintre  bărbat şi femeie, creată prin alegere liberă şi susţinută prin devotamentul ambilor parteneri, ajunge nu numai la convieţuire, prietenie şi relaţie sufletească, ci şi la unitatea trupească, ceea ce înseamnă unitate de viaţă, împreună existenţă la propriu. Dumnnezeu binecuvintează relaţia trupească doar a celor ce-şi unesc sufletele în faţa Lui prin Taina Căsătoriei. Expresia sexuală îşi are locul potrivit numai în cadrul legamântului conjugal, care are ca scop naşterea copiiilor. Altfel… se sâvârşeşte păcatul desfrânării.

Suntem în prima săptămână a Postului Crăciunului. Cel mai mulţi dintre noi ne-am decis să-l ţinem. Am făcut cumpărăturile, ne-am  umplut frigiderul cu legume… însă trebuie să avem în vedere şi celelalte „restricţii” ale Postului. Regimul alimentar, fără grăsimi, nu are nici un sens fără hotărărea de a-ţi schimba viaţa, de a te ruga mai des (aratându-ţi astfel, dragostea faţă de Dumnzeu) şi de a face fapte de milostenie, manifestându-ţi iubirea sinceră faţă de aproapele. Dar nu aşa cum înţegem noi iubirea… În nici un caz!

Dragostea adevărată dintre două persoane de sex opus e înţeleasă de multe ori prin atracţia fizică. Nimic mai greşit! Pe mulţi aceasta îi împinge să se căsătorească şi când pasiunea dispare, relaţia se rupe, uitând ca unirea lor nu s-a concretizat prin fructul iubirii – copiii. Să nu mai vorbim că n-au avut în vedere mântuirea sufletului…

E normal să existe dorinţa de apropierea fizică de cel cea cu care împarţi şi bune şi rele, sau cu care îţi petreci tot timpul. Aşa-i făcut omul de Dumnezeu, bărbat şi femeie , dintr-un singur trup.

Citește mai mult