Lună: mai 2010

„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?”

de

Predică la Sfânta Treime a Mitropolitului Augustin de Florina în
Sfânta Biserică a Sfintei Treimi din Ptolemaida, 14 Iunie 1976

„Cine estre Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci minuni (singur).”
(Psalmul 76, 14-15)

Sfânta Treime

Iubiţii mei, astăzi este mare sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit Duhul. Nu doar Duhul. Există duhul cu „d” mic şi Duhul cu „D” mare. În Sfânta Scriptură duh (cu „d” mic) se numeşte aerul, care este pe de-o parte nevăzut, dar este simţit prin lucrările sale. În alte locuri, duh este numit omul, sufletul omului, mai ales când se au în vedere cele mari şi înalte. De asemenea, duhuri nemateriale se numesc îngerii şi arhanghelii.

Dar în vârful tuturor duhurilor imateriale este Dumnezeu. Aceasta este descoperirea Sfintei Scripturi. Acolo, există acel cuvânt foarte important pe care l-a spus Hristos lângă fântâna din Sihar: „Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23). Duh este Dumnezeu. Şi Duh Sfânt (cu „d” mare) se numeşte în special a Treia Persoană a Dumnezeirii, a Dumnezeului Treimic. Adică Duhul cel Sfânt, pe Care-L sărbătorim astăzi nu este un mit, o poveste, o teorie, o idee platonică sau altceva, ci este o entitate, un ipostas, o persoană.

Citește mai mult

Duminica Cincizecimii sau Pogorârea Sfântului Duh

de

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina
la Duminica Cincizecimii în Sfânta Biserică a Sfântului Panteleimon Florina, 7-6-1987
(Ioan 7, 37 – 52; 8, 12)

Împărţirea după Dumnezeu: „Deci s-a făcut împărţire în mulţime pentru El” (Ioan 7, 43)

Pogorârea Sfântului Duh

Iubiţii mei, Biserica noastră, Biserica Ortodoxă nu este lucru omenesc; este un aşezământ de Dumnezeu lucrat. Şi astăzi sărbătoreşte ziua ei de naştere.

Pe faţada Catedralei Mitropolitane din Florina, a Sfântului Pantelimon, există un mozaic. Reprezintă Biserica în formă de corabie. Cârmaciul ei este Hristos. Ajutoare – apostolii şi clericii. Călători – toţi creştinii, iar vântul favorabil care umflă pânzele ei, este Sfântul Duh.

Însă corabia Bisericii de-a lungul veacurilor adeseori pluteşte pe furtuna, care ridică valuri ale rătăcirii şi ale necredinţei. Împărţirile lăuntrice ale ereziilor şi ale schismelor, prigoanele din afară din partea închinătorilor la idoli şi a necredincioşilor, dar şi intervenţiile statului – considerat creştin – provoacă de-a lungul vremurilor naufragiu. O imagine în mic a unui astfel de naufragiu au trăit, de pildă, credincioşii din patria noastră la sfârşitul anilor 80. Atunci s-a încercat slăbirea Bisericii printr-o nouă confiscare a averii ei mobiliare. Însă mai mare primejdie era ameninţarea autonomiei ei spirituale. Simpatiile şi antipatiile de partid au provocat în acele zile antipatie şi împărţire.

Şi doar atunci? De multe ori se creează situaţii asemănătoare. Şi unii, care cred că Biserica trebuie să fie întotdeauna supusă faţă de stat, ne spun: Voi sunteţi cauzele tensiunii care apar în relaţiile dintre Biserică şi stat.

Ne acuză că suntem vinovaţi pentru împărţire. Ce vom răspunde? Dar nu trebuie să răspundem noi. Astăzi răspunde Evanghelia. – Dar Evanghelia a fost scrisă cu 20 de secole înainte; cum răspunde unei chestiuni actuale?… Evanghelia este o carte veşnică. Este pentru toate generaţiile. Dă răspuns la toate problemele, dă şi acestei chestiuni. Ce răspunde Evanghelia de astăzi?

Citește mai mult

Contribuţia oferită umanităţii de Constantin cel Mare

de

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea
Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena
în Sfânta Biserică a Sfinţilor Constantin şi Elena în Aminteos, 21 mai 1976

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Maica Sa Elena

Iubiţii mei, o zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe. O mulţime de bărbaţi şi de femei poartă numele lor. Şi nu doar oameni simpli, ci şi principi şi regi, şi împăraţi, şi generali. De asemenea, multe biserici de la oraşe şi sate, capele şi paraclise au ca hram numele lor şi astăzi sărbătoresc. Sărbătoreşte şi frumoasa biserică a lor în Aminteos din Mitropolia Florinei, care a fost construită într-o perioadă de timp scurtă.

***

Sfântul Constantin a fost numit de istorie „Mare”. Şi acest epitet, care rar se conferă, nu este gratuit; nu este un titlu de nobil ca unele titluri ale împăraţilor din Occident. Corespunde realităţii, precum vom vedea.

Citește mai mult

Sfântul Mucenic Doctor fără de arginţi Talaleu

de

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina
la pomenirea Sfântului Talaleu – 20 mai

Cele mai bune medicamente

Sfântul Doctor fără de arginţi Talaleu

Iubiţii mei, Hristos este Doctorul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Cine a crezut în Hristos şi n-a văzut minuni? Da, Hristos este Doctorul, unicul Doctor de trupuri şi de suflete. Asta o propovăduieşte Evanghelia. Vedem de pildă un bolnav imobilizat, cu desăvârşire paralitic – un mort neîngropat – care 38 de ani întregi a zăcut părăsit de prieteni şi rude, că este vindecat în câteva minute doar prin cuvântul lui Hristos: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” (Ioan 5,8). Care doctor, întreb, poate să facă o astfel de minune, de vindecare a unui paralizat? Niciunul.

Însă această putere de a vindeca bolnavi, această putere taumaturgică, pe care o are Hristos, o dă şi oamenilor Săi, oamenilor care cred cu adevărat în El şi trăiesc conform cu sfânta Sa voie. Mulţi Sfinţi au primit de la Hristos această putere taumaturgică şi au făcut minuni. Au vindecat bolnavi, ba chiar şi morţi au înviat.

Unul dintre Sfinţii care au avut harisma vindecării bolnavilor, a fost şi Sfântul pe care Biserica noastră îl sărbătoreşte pe 20 mai, pe Sfântul Talaleu. Acestui Sfânt, care nu este prea cunoscut, îi închinăm această omilie a noastră.

Citește mai mult

Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

de

Arhimandritul Ioil Konstantaros: Lectură apostolică la
Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

Faptele Apostolilor 20: 16-18, 28-36:

Sfântul Apostol Pavel

În zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii.

Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea dintâi, când am venit în Asia… Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.

Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.

Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.

Citește mai mult

Dialog pe „ochi frumoşi”

de

Eliminarea din Dialogul cu catolicii a ortodocşilor care au contribuit la condamnarea Uniaţiei…

Pr. Prof. Tehodoros Zisis

Foarte relevante sunt cele amintite de părintele Theodoros Zisis în comunicarea sa din cadrul Conferinţei anticatolice organizate recent de Mitropolia de Piure, referitor la eliminarea din Dialogul cu catolicii a ortodocşilor care au contribuit ca în textul comun al Comisiei Mixte de Dialog de la München, Uniaţia să fie condamnată (1991).

Textul acesta a dispărut şi toţi acei ortodocşi care s-au luptat pentru semnarea lui au fost îndepărtaţi din Dialog.

Dar să vedem respectivul fragment din Omilia părintelui Theodoros Zisis:

„După această condamnare istorică a Uniaţiei (de la München) care a fost consecinţa? Consecinţa a fost ascunderea acestui text. Chiar şi astăzi este ascuns şi de către reprezentanţii noştri ortodocşi, când se vorbeşte de textele Dialogurilor. Nici măcar nu se mai pomeneşte de textul condamnării Uniaţiei la München. Consecinţa cea mai rea a fost că papa a reuşit să readucă tema şi… a reuşit dezinculparea Uniaţiei. Şi nu doar atât. Toţi cei care am contribuit atunci la condamnarea Uniaţiei… la intervenţia papei, ca să nu mai participăm pe mai departe la dialog şi ca să nu mai impunem teologia ortodoxă, am fost izgoniţi de la Dialog…

Citește mai mult

„În afara Bisericii toţi acei clerici care nu ascultă…”

de

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului: „În afara Bisericii toţi acei clerici care nu ascultă…”. În interviul pe care l-a dat ziarului „Φιλελεύθερος” pe 16 Mai 2010, Arhiepiscopul Ciprului Hrisostomos al II-lea, referindu-se la vizita papei în Cipru, a spus: Este iminentă vizita papei. Vor exista caterisiri, dacă unii clerici vor reacţiona. Sinodul a hotărât unanim să … Citește mai mult

Vizita papei în Cipru

de

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului:
Cei care se opun vizitei papei „nu sunt adevăraţi ortodocşi. Nici nu-i bag în seamă”.

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului

Într-un moment critic pentru problema cipriotă se pregăteşte în ritmuri febrile vizita istorică a papei în marea insulă de pe 4 până pe 7 iunie. Chiar dacă prin alegerea lui Eroglu tratativele pentru soluţionarea problemei cipriote par „a fi îngheţate”, Biserica Ciprului îşi pune mici speranţe în posibila intervenţie a pontifului, nu atât către partea turcă, cât pe lângă liderii europeni.

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului, vorbind către „K.E.”, a precizat: „Sper să vrea să ajute. Cred că poate să-i influenţeze pe liderii europeni, care în majoritatea lor sunt catolici”. Consideră că, dacă reprezentanţii diplomatici ai Vaticanului se vor coordona în toate statele, pot să reuşească ceva important.

„Desigur, nu ştiu dacă papa va face ceva” – adaugă liderul Bisericii Cipriote, „însă eu îi voi expune tema. Dacă nu se fac concesii în problema teritorială şi în cea de proprietate, nu văd să înainteze cazul nostru. Ce se va întâmpla cu casele celor 200.000 de eleni? Le vom dărui lor? Trebuie să-şi retragă trupele şi coloniştii. Să ne înapoieze pământurile şi să se decidă asupra titlului de proprietate. Dacă turcii vor, să rămână în partea nordică. Dar nu în casele noastre. Acestea sunt chestiuni clare pentru Biserica Cipriotă”.

Citește mai mult

„Rostul”

de

Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi.

Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.

Ţărani români

La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc?

României i-a dispărut rostul.
E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi.
O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.

Citește mai mult