Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică

După cum se vede, Mitropolitul de Messinia – reprezentantul Bisericii Eladei – în dialogul teologic cu catolicii, nu crede în dogma despre „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” a Simbolului de Credinţă!

MITROPOLITUL HRISOSTOMOS DE MESSINIA:

Mitropolitul Hrisostomos de Messinia
Hrisostomos de Messinia

Comentând textul de la Ravenna,
în periodicul „Ekklisia” al Bisericii Eladei,
nr. 8, august – septembrie 2009, p.544.

Comisia Teologică Mixtă [a „Dialogului” dintre ortodocşi şi catolici] nu împărtăşeşte  convingerea că Biserica Ortodoxă aparţine Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, precum se exprimă Ea în Simbolul niceo-constantinopolitan

IV. În sfârşit, trebuie să menţionăm şi acele puncte prin care se accentuează diferenţele existente între cele două Biserici şi care vor fi studiate pe viitor”.

Citește mai mult

Pericola apostolică la sărbătoarea Sfântului Nicolae

Arhimandrit Ioil Konstantaros
6 decembrie (Evrei 13: 17-21)

Sfântul Nicolae
Sfântul Nicolae

Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, este una dintre cele mai mari personalităţi, pe care Biserica noastră le cinsteşte şi le sărbătoreşte cu mare cuviinţă. Viaţa lui este plină de sfinţenie şi de virtuţi evanghelice

Toată viaţa sa este o „bună-mireasmă a lui Hristos”. S-a arătat cu adevărat „mai-mare” şi „păstor bun”, adică povăţuitor duhovnicesc al ortodocşilor. De aceea şi lectura apostolică care se citeşte este cea care sfătuieşte pe credincioşi să asculte de povăţuitorii lor duhovniceşti, cum a fost şi însuşi Sfântul Nicolae.

Să vedem într-o scurtă traducere … versetele textului sfânt şi să ne oprim apoi asupra unui punct:

17. Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.

18. Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim.

19. Şi mai mult vă rog să faceţi aceasta, ca să vă fiu dat înapoi mai curând.

20. Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veşnic, a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,

21. Să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ceea ce este bine plăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!

Nu trebuie să ne scape niciodată din conştiinţă, fraţii mei, că este poruncă a Sfântului Duh să avem încredere în povăţuitorii noştri duhovniceşti şi, fireşte, să ne supunem lor.

Citește mai mult

Sfântul Ioan Gură de Aur despre împărtăşanie

„De vreme ce ne-am învrednicit de atâta iubire si cinste de la Hristos, ca să ne împărtăşim cu Trupul si cu Sângele Lui, să nu ne lenevim a face acest lucru! Nu vedeţi pe copii cei mici cu câtă grabă apucă sânul mamei lor? Cu câtă repezeală pun buzele la sân? Cu aşa grabă ar … Citește mai mult

Campania ateilor împotriva Bisericii

Mitropolitul Augustin de Florina
Campania ateilor împotriva Bisericii

Mitropolitul Augustin predicând Cuvântul lui Dumnezeu
Mitropolitul Augustin predicând Cuvântul lui Dumnezeu

Trăim, iubiţii mei, într-o epocă dificilă, în anii necredinţei. Necredinţa domină. Altădată nu îndrăznea vreun om să blasfemieze cele dumnezeieşti în public. Nimeni! Dacă vreodată cineva ar fi îndrăznit, mii de mâini se ridicau să-l lovească. Nu putea să reziste. Şi dacă vreodată apărea vreunul şi spunea că nu există Dumnezeu, Hristos, Maica Domnului, că nu există iad şi rai, îi închideau poarta. Până şi femeia îl izgonea. Însă după cum astăzi oamenii se feresc de un bolnav cu o boală contagioasă, aşa se fereau odată de omul care era cuprins de cea mai rea boală, de ateism şi de necredinţă. În acei ani hulitorul şi ateul nu era tolerat!

Acum însă, în ultimii ani, răul a înaintat. Nu doar aceştia care merg la şcoli şi la universităţi şi învaţă câteva lucruri şi apoi fac pe înţelepţii şi se întorc în sat şi stau la cafenea buluc cu ţigara în gură şi mănâncă sudoarea plugarului fără osteneală, nu doar aceştia spun că nu există Dumnezeu, ci până şi în munţi şi în văi, sătenii simpli, şi ciobani, şi copii mici, şi femei bătrâne, îi auzi spunând că nu există Dumnezeu. Sunt anii necredinţei şi ai ateismului.

Citește mai mult

Patriarhul Bartolomeu va sărbători pe Sfântul Andrei
împreună cu cardinalul catolic Walter Kasper

Sărbătoarea Tronului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol
este Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Acesta a aşezat aici ca prim episcop de Byzantion (ulterior, Constantinopol) pe Stahie, pomenit între cei 70 de apostoli. Şi anul acesta Sărbătoarea Tronului Ecumenic a fost întunecată de ecumenismul sincretist. Prezentăm în continuare două ştiri semnificative (însoţite de imagini) de pe thriskeftika.blogspot.com. Traducerea ne aparţine; ierom. Fotie.

Citește mai mult

Ecumeniştii: co-responsabili pentru falsificarea Evangheliei şi pierderea eterodocşilor

Protopresbiterul Theodoros Zisis
(profesor universitar emerit din Tesalonic)
(articol preluat din „Orthodoxos Typos”, 20/11/2009)

1. Papismul şi protestantismul au falsificat Evanghelia

Prerbiterul Theodoros Zisis
Prerbiterul Theodoros Zisis

În ultima vreme mulţi membri ai pleromei Bisericii  se neliniştesc pentru evoluţia destructivă şi violentă a aşa numitelor relaţii intercreştine dintre Ortodoxie şi cele două mari erezii ale Occidentului – papismul şi protestantismul. Această nelinişte s-a exprimat în mai multe feluri, iar anul acesta prin redactarea cunoscutei “Mărturisiri de Credinţă împotriva ecumenismului”, care, răspândită şi semnată de mulţi, pentru prima dată a deranjat şi a tulburat pe cei liniştiţi care se lăudau cu succesele lor ecumeniste.

Năvalnica şi atotcuprinzătoarea atmosferă politică şi culturală a globalizării urmăreşte nu numai desfiinţarea graniţelor geografice dintre popoare, ci şi dărâmarea temeiurilor spirituale, culturale şi religioase. Scopul urmărit este nivelarea diferenţelor şi particularităţilor, omogenizarea oamenilor în ceea ce priveşte crezul şi modul lor de viaţă, crearea unui nou tip de om, fără nelinişti duhovniceşti şi aspiraţii metafizice, ci alipit pământului, confortului şi prosperităţii materiale. Acest lucru deserveşte două ţinte precise ale proiectanţilor: oamenii vor ajunge nişte fiinţe consumiste şi orientate materialist, care vor îngroşa profiturile materiale şi economice ale întreprinderilor şi vor fi simultan sclavi şi luptători zi de zi pentru existenţă, pentru asigurarea bunurilor materiale, al căror grad de satisfacere este în mâinile celor puternici, ca prin crizele economice controlate sau de aprovizionare să ţină popoarele supuse şi ascultătoare.

Citește mai mult

Mitropolitul Ierotheos Vlahos denunţă traseele subterane ale ecumeniştilor

Participarea Bisericii noastre la dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi papism:
Intervenţia Înaltpreasfinţitului Ierotheos, Mitropolit de Navpaktos şi Aghios Vlasios
în cadrul Ierarhiei Bisericii Eladei, care a fost expusă în Actele Sinodului.

Naupaktou Ierotheos
Mitropolitul Ierotheos

Tema participării Bisericii noastre la Dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi “cea romano-catolică”, dar mai ales a modului în care participă este vastă, însă aici mă voi limita doar la a prezenta în rezumat câteva puncte de vedere:

1. Dialogul este necesar, dar cu indispensabilele condiţii teologice, eclesiologice şi canonice. Adică: Biserica nu trebuie ca în numele dialogului să se lepede de teologia ei, de eclesiologia şi de Dreptul ei canonic!

2. Chiar dacă există teme în suspans, precum tema Uniaţiei, precum şi alte teme teologice de bază, precum învăţătura despre “actus purus”, care influenţează foarte vizibil întreaga teologie (“Filioque”) şi eclesiologie a papismului, cu toate acestea se poate dezbate tema raportului dintre primat şi sinodalitate, dat fiind că a fost o temă de bază, care a preocupat primul mileniu. Consider că îndepărtarea treptată a Romei celei Vechi de către Patriarhiile Răsăritului, a început cu primatul papei în Biserică, iar mai târziu cu introducerea “Filioque-lui” de către franci în teologia Romei celei Vechi. Adică: papa nu a putut accepta niciodată ca aceleaşi privilegii de onoare să fie acordate de către Sinodul al IV-lea Ecumenic episcopului Noii Rome.

3. Cu toate că dialogul referitor la raportul dintre sinodalitate şi primat este important şi că prin prisma acestuia se consideră că se va înainta şi la alte chestiuni, există totuşi câteva probleme care trebuie semnalate

Citește mai mult

A păzi unitatea Duhului, întru legătura păcii

Arhimandritul Ioil Konstantaros
predicator al Sfintei Mitropolii de Driinupole, Pogoniani şi Koniţa
Lectura apostolică din Duminica a XXX-a după Rusalii, Efeseni 4,1-7
(articol preluat de la acvila30.wordpress.com)

Epistola către Efeseni este şi ea o epistolă a captivităţii. Adică este o epistolă de Dumnezeu insuflată pe care predicatorul lumii a scris-o fiind închis în temniţa din Roma pentru iubirea şi slava Domnului Iisus.

Ca un adevărat apostol şi autentic lucrător al Sfintei Evanghelii, se nelinişteşte ca nu cumva credincioşii, cărora le-a propovăduit şi L-a predat pe Hristos, să îngăduie să existe între ei tulburări şi schisme, ci “să se nevoiască a păzi unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4,3).

Aceasta este cea mai mare prioritate: unitatea Duhului. Toate harismele slujesc acestui scop principal, când desigur funcţionează corect şi nu “antagonist”. Când funcţionează spre zidirea Trupului Bisericii, iar nu egoist. Deoarece într-adevăr toţi constituim, trebuie să constituim, “un singur trup”. Un singur “Duh” să dăruiască viaţă şi să conserve acest trup duhovnicesc. “O singură nădejde” să avem toţi cei care am fost chemaţi de Dumnezeu. Nădejdea cuceririi Împărăţiei Lui, care nu este alta decât Biserica Lui Triumfătoare. Şi, fireşte, nimeni nu poate să devină membru al Bisericii Triumfătoare în cealaltă viaţă, dacă mai întâi nu este un adevărat şi conştient membru al Bisericii noastre Luptătoare în această viaţă.

Citește mai mult

Principele european vs. domnitorul român

Frontieră între civilizaţia apuseană şi civilizaţia ortodoxă.
(articol preluat de la octavianracu.wordpress.com)

Sfântul Neagoe Basarab vs. Machiavelli
Sfântul Neagoe Basarab vs. Machiavelli

În anul 1513 vedea lumina zilei „Principele” lui Nicolo Machiavelli, lucrare politică care, peste o perioadă timp, va prezenta un adevărat manifest al „pragmatismului politic” şi una din expresiile de bază ale gândirii politice moderne. Mai mult decât atât, „Principele” va deveni un adevărat prototip al politicianul occidental modern.

Între 1516-1521, într-un principat ortodox în partea de sud-est a continentului european, vede lumina zilei o lucrare care abordează o viziune absolut opusă celei înaintate de Machiavelli. Din păcate, aceasta va trece neobservată mult timp chiar de poporul căreia i-a fost lăsată drept moştenire.

Este vorba de „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, un adevărat testament politic lăsat urmaşilor, un tratat diplomatic şi o scriere care prezintă o viziune integră asupra fenomenului politic din perspectiva spaţiului ortodox.

Citește mai mult

Viaţa veşnică – predică a Mitropolitului Augustin de Florina

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
Duminica a XXX-a după Rusalii (a XIII-a a lui Luca), Luca 18, 18-27
(articol preluat de la acvila30.wordpress.com)

„Ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică?” (Luca 18,18)

Mitropolitul Augustin al Florinei
Mitropolitul Augustin al Florinei

Iubiţii mei, Evanghelia de astăzi spune că un om vine la Hristos. Este tânăr (vezi Matei 19, 22), este sănătos, este „bogat”, este chiar „dregător” (Luca 18, 23, 18). Patru bunuri de care atât se mai minunează oamenii, adunate într-o singură persoană. Ce altceva vroia? Sănătate avea, tânăr era, bogăţie avea, dregătorie avea.

Cu toate acestea, nu era mulţumit. Înăuntrul său ceva îl preocupa şi o întrebare îi veni pe buze: „Ce să fac?”

Aduceţi-vă aminte! Aceeaşi întrebare am auzit-o şi din gura unui alt bogat, a bogatului nebun (vezi Luca 12,17), întrebare pe care şi-o pun şi mulţi dintre bogaţii de astăzi, deoarece şi aceştia se îngrijesc de bogăţia pământească. Dar întrebarea „Ce să fac?” a bogatului din Evanghelia de astăzi se deosebeşte mult de a celorlalţi. Aceia se neliniştesc pentru lucrurile mici şi lipsite de importanţă. Acesta se interesează şi întreabă de ceva mare. Dorinţa lui era viaţa cea veşnică.

Viaţa veşnică, iad şi rai!… Ce sunt acestea?

Citește mai mult