Să nu uităm trecutul

Contribuţia oferită umanităţii de Constantin cel Mare

de

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea
Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena
în Sfânta Biserică a Sfinţilor Constantin şi Elena în Aminteos, 21 mai 1976

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Maica Sa Elena

Iubiţii mei, o zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe. O mulţime de bărbaţi şi de femei poartă numele lor. Şi nu doar oameni simpli, ci şi principi şi regi, şi împăraţi, şi generali. De asemenea, multe biserici de la oraşe şi sate, capele şi paraclise au ca hram numele lor şi astăzi sărbătoresc. Sărbătoreşte şi frumoasa biserică a lor în Aminteos din Mitropolia Florinei, care a fost construită într-o perioadă de timp scurtă.

***

Sfântul Constantin a fost numit de istorie „Mare”. Şi acest epitet, care rar se conferă, nu este gratuit; nu este un titlu de nobil ca unele titluri ale împăraţilor din Occident. Corespunde realităţii, precum vom vedea.

Citește mai mult

Sfântul Mucenic Doctor fără de arginţi Talaleu

de

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina
la pomenirea Sfântului Talaleu – 20 mai

Cele mai bune medicamente

Sfântul Doctor fără de arginţi Talaleu

Iubiţii mei, Hristos este Doctorul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Cine a crezut în Hristos şi n-a văzut minuni? Da, Hristos este Doctorul, unicul Doctor de trupuri şi de suflete. Asta o propovăduieşte Evanghelia. Vedem de pildă un bolnav imobilizat, cu desăvârşire paralitic – un mort neîngropat – care 38 de ani întregi a zăcut părăsit de prieteni şi rude, că este vindecat în câteva minute doar prin cuvântul lui Hristos: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” (Ioan 5,8). Care doctor, întreb, poate să facă o astfel de minune, de vindecare a unui paralizat? Niciunul.

Însă această putere de a vindeca bolnavi, această putere taumaturgică, pe care o are Hristos, o dă şi oamenilor Săi, oamenilor care cred cu adevărat în El şi trăiesc conform cu sfânta Sa voie. Mulţi Sfinţi au primit de la Hristos această putere taumaturgică şi au făcut minuni. Au vindecat bolnavi, ba chiar şi morţi au înviat.

Unul dintre Sfinţii care au avut harisma vindecării bolnavilor, a fost şi Sfântul pe care Biserica noastră îl sărbătoreşte pe 20 mai, pe Sfântul Talaleu. Acestui Sfânt, care nu este prea cunoscut, îi închinăm această omilie a noastră.

Citește mai mult

Dialog pe „ochi frumoşi”

de

Eliminarea din Dialogul cu catolicii a ortodocşilor care au contribuit la condamnarea Uniaţiei…

Pr. Prof. Tehodoros Zisis

Foarte relevante sunt cele amintite de părintele Theodoros Zisis în comunicarea sa din cadrul Conferinţei anticatolice organizate recent de Mitropolia de Piure, referitor la eliminarea din Dialogul cu catolicii a ortodocşilor care au contribuit ca în textul comun al Comisiei Mixte de Dialog de la München, Uniaţia să fie condamnată (1991).

Textul acesta a dispărut şi toţi acei ortodocşi care s-au luptat pentru semnarea lui au fost îndepărtaţi din Dialog.

Dar să vedem respectivul fragment din Omilia părintelui Theodoros Zisis:

„După această condamnare istorică a Uniaţiei (de la München) care a fost consecinţa? Consecinţa a fost ascunderea acestui text. Chiar şi astăzi este ascuns şi de către reprezentanţii noştri ortodocşi, când se vorbeşte de textele Dialogurilor. Nici măcar nu se mai pomeneşte de textul condamnării Uniaţiei la München. Consecinţa cea mai rea a fost că papa a reuşit să readucă tema şi… a reuşit dezinculparea Uniaţiei. Şi nu doar atât. Toţi cei care am contribuit atunci la condamnarea Uniaţiei… la intervenţia papei, ca să nu mai participăm pe mai departe la dialog şi ca să nu mai impunem teologia ortodoxă, am fost izgoniţi de la Dialog…

Citește mai mult

„În afara Bisericii toţi acei clerici care nu ascultă…”

de

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului: „În afara Bisericii toţi acei clerici care nu ascultă…”. În interviul pe care l-a dat ziarului „Φιλελεύθερος” pe 16 Mai 2010, Arhiepiscopul Ciprului Hrisostomos al II-lea, referindu-se la vizita papei în Cipru, a spus: Este iminentă vizita papei. Vor exista caterisiri, dacă unii clerici vor reacţiona. Sinodul a hotărât unanim să … Citește mai mult

Vizita papei în Cipru

de

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului:
Cei care se opun vizitei papei „nu sunt adevăraţi ortodocşi. Nici nu-i bag în seamă”.

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului

Într-un moment critic pentru problema cipriotă se pregăteşte în ritmuri febrile vizita istorică a papei în marea insulă de pe 4 până pe 7 iunie. Chiar dacă prin alegerea lui Eroglu tratativele pentru soluţionarea problemei cipriote par „a fi îngheţate”, Biserica Ciprului îşi pune mici speranţe în posibila intervenţie a pontifului, nu atât către partea turcă, cât pe lângă liderii europeni.

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului, vorbind către „K.E.”, a precizat: „Sper să vrea să ajute. Cred că poate să-i influenţeze pe liderii europeni, care în majoritatea lor sunt catolici”. Consideră că, dacă reprezentanţii diplomatici ai Vaticanului se vor coordona în toate statele, pot să reuşească ceva important.

„Desigur, nu ştiu dacă papa va face ceva” – adaugă liderul Bisericii Cipriote, „însă eu îi voi expune tema. Dacă nu se fac concesii în problema teritorială şi în cea de proprietate, nu văd să înainteze cazul nostru. Ce se va întâmpla cu casele celor 200.000 de eleni? Le vom dărui lor? Trebuie să-şi retragă trupele şi coloniştii. Să ne înapoieze pământurile şi să se decidă asupra titlului de proprietate. Dacă turcii vor, să rămână în partea nordică. Dar nu în casele noastre. Acestea sunt chestiuni clare pentru Biserica Cipriotă”.

Citește mai mult

„Rostul”

de

Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi.

Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.

Ţărani români

La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc?

României i-a dispărut rostul.
E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi.
O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.

Citește mai mult

Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului

de

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la
pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului
12 mai – Sfântul Gherman şi Prespa

Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului

Iubiţii mei, Biserica cinsteşte acele suflete viteze, care şi-au arătat iubirea lor faţă de Hristos. Cinsteşte, de pildă, pe acele femei viteze, pe purtătoarele de miruri, care în noaptea Sâmbetei celei Mari, spre Duminică s-au dus pe înfricoşătoarea Golgotă, unde era mormântul lui Hristos, ca să se închine; şi ele au auzit primele mesajul că Hristos a înviat. Aceste femei nu s-au temut de nimic. Cine crede cu adevărat în Hristos are un suflet viteaz. Credinţa şi laşitatea nu sunt compatibile. Unde este credinţă, acolo este şi îndrăzneală şi curaj şi bărbăţie.

Un minunat exemplu de bărbăţie creştină ne dă şi un sfânt, căruia Biserica noastră îi sărbătoreşte pomenirea pe 12 mai. Este Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Îl sărbătoreşte anual în părţile noastre, în Prespa, un minunat sat care-i poartă numele, satul Sfântul Gherman. Acestui sfânt îi vom închina această scurtă omilie a noastră. Creştinii mei, luaţi aminte.

Sfântul Gherman, a trăit într-o perioadă tulbure a Imperiului Bizantin. A trăit pe vremea în care groaznicii duşmani ai Ortodoxiei, iconomahii, au vrut să arunce icoanele din toate bisericile, pentru că nebunii credeau că închinându-se icoanelor se închină la idoli.

Citește mai mult

Sfinţii părinţi de la Sinodul I Ecumenic: Unitate şi dezbinare

de

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la
Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (Ioan 17, 1-13)

„Părinte Sfinte,
păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat,
ca să fie una precum şi noi una suntem” (Ioan 17, 11)

Sinodul I Ecumenic

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care va fi distrus. Pentru că este materie şi materia este stricăcioasă. S-a făcut în timp şi orice lucru creat în timp are şi sfârşit. Aşadar, va suna şi pentru pământ ultimul ceas. Aceasta o confirmă şi ştiinţa. Dar mai mult decât ştiinţa o confirmă cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, care numeşte sfârşitul lumii „sfârşitul veacului” (Matei 13, 39; 24, 3; 28, 20; Evrei 9, 26). Despre sfârşitul lumii vorbesc profeţii, şi mai ales Daniil şi Isaia, vorbesc foarte clar Domnul, Apostolii, Apocalipsa.

E o realitate faptul că pământul va fi distrus. Dar mai înainte de sfârşitul veacului se vor petrece aşa-numitele „semne ale vremurilor” (Matei 16, 3). Care sunt aceste semne? Le-a explicat Domnul: Vor fi „foamete”, „boli” (neputinţe din cauza cărora oamenii vor muri ca muştele), „cutremure pe alocuri”, „un necaz mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii” şi, în sfârşit, soarele şi luna se vor întuneca, stelele vor cădea şi „puterile cerurilor se vor clătina” (Matei 24, 7, 21, 29; Luca 21, 11). Cine ar fi crezut acestea, dacă nu le-ar fi zis gura Domnului nostru Iisus Hristos?

Citește mai mult

Cont bancar de 85 de milioane de euro al Patriarhului Irineu

de
85.000.000 de Euro într-o bancă din Serbia! Unicul beneficiar - Patriarhul Irineu al Serbiei!

Există în contul Mitropoliei de Niş, a fostului Mitropolit Irineu, actualmente Patriarh al Serbiei, o sumă imensă, care îl are ca unic beneficiar doar pe acesta. Informaţia am luat-o de pe situl sârbesc: http://www.novinar.de.

Care este suma? Am arătat-o in titlu: 85.000.000 Euro!!! Da, aţi auzit bine, optzeci si cinci de milioane de Euro!!!

În timp ce poporul sârb suferă, noul Patriarh Irineu, (care timite Interpolul, ca să aresteze, chipurile, ca hoţi, oameni nevinovaţi, cu „suspiciunea”, că au deturnat 300 000 euro), el însuşi deţine într-un cont bancar din Niş, nu 300 000 de euro, ci 85 000 000 de euro!!! De ce nu-i oferă poporului Serbiei, pe care bombardările N.A.T.O. l-a lăsat sărac?

Poate să ne explice?

a) Ce bani sunt aceştia? Negri, portocalii, roşii? Şi ce sursă au? Am citit pe site că aparţin fostului Mitropolit de Niş şi că el este unicul beneficiar!

b) De ce ţine vacantă fosta sa Mitropolie? Ca să nu aibă probleme cu banii? Era cea mai mare urgenţă şi necesitate să-l izgonească pe Artemie, cel mai bun Episcop al Serbiei? Aceste dispoziţii le-a primit de la marii lui şefi care au bombardat Serbia?

c) Daca banii sunt ai săi, pentru că doar el poate să-i utilizeze, de ce îi ţine în bancă şi nu îi împarte poporului sărac care suferă?

Citește mai mult

Cipru: prigoanele suferite de ortodocşi de la romano-catolici

de

Activitatea „bisericii” papale şi a latinilor în Cipru (1192 – 1570)

Romano-catolici

În 1192 a pus piciorul în Cipru insensibila şi întunecata tagmă papală a naiţilor. Aceştia, de Paştele aceluiaşi an, au ucis în biserica ortodoxă a Maicii Domnului din Levkosia femeile, copiii şi bătrânii care au alergat acolo ca să-şi salveze vieţile de… spada lor.

Şi dacă naiţii au plecat curând, succesorii lor însă, luzinianii franco-latini au rămas 300 de ani prigonind cu mare cruzime Biserica Ortodoxă a Ciprului.

În zilele lor, Cipru a fost inundat de monahi de toate ordinele catolice. Catolicii au desfiinţat cele 14 (15) jurisdicţii episcopale ortodoxe ale Ciprului şi, restrângându-le la 4, le-au pus sub jurisdicţia „episcopilor” latini (romano-catolici), izgonind reşedinţele episcopilor ortodocşi la sate.

În 1260, papa Alexandru a interzis alegerea unui nou Arhiepiscop al Ciprului.

Supunerea ortodocşilor faţă de papa era şi ecleziastică, şi economică. Episcopii ortodocşi trebuiau să depună jurământ de credinţă faţă de papă. Alegerea preoţilor ortodocşi trebuia să aibă acordul catolicilor.

Un exemplu grăitor al prigoanelor pe care le-au suferit ortodocşii de la catolici este mucenicia celor 13 monahi ortodocşi din Kadara în 1231. Deoarece au refuzat să se supună papei, au fost aruncaţi în temniţă timp de trei ani. Atât de groaznică a fost viaţa lor acolo, încât unul a murit în temniţă. Trupul său a fost luat de catolici, care l-au târât inuman pe drumurile Levkosiei, şi apoi l-au ars.

Citește mai mult