ecumenişti

“Puncte comune” ale Bisericii Ortodoxe din Cipru cu Vaticanul

de

Într-o jalnică încercare de căutare a unor puncte comune dintre Ortodoxie şi papism s-a angajat Arhiepiscopul Ciprului Hrisostomos în vederea vizitei papei în insulă. Un text de astăzi, care a fost publicat pe site-ul oficial al Bisericii Ciprului şi este semnat de Aristidi Viketo, ne informează că ’’în ajunul vizitei papei Benedict al XVI –lea … Citește mai mult

Strechea filocatolică a Arhiepiscopului Ciprului

de

Întregul interviu al Arhiepiscopului Ciprului dat Agenţiei de Ştiri Ateniene este plin de opinii personale, care nu corespund duhului şi învăţăturii Bisericii Ortodoxe. Poate cel mai grav din toate este răspunsul pe care îl dă la întrebarea: Papa este ereziarh sau căpetenie a unui eres? Zice arhiepiscopul:

„Papa este un întâistătător al Bisericii şi acest lucru nu este opinia mea personală, e poziţia întregii Biserici Ortodoxe. Ortodoxia acceptă că Biserica Romano-Catolică este soră şi întreţine cu ea un dialog teologic, la care participăm şi noi, cu scopul de a ajunge la unitatea primului mileniu după Hristos. Deci, Biserica Ortodoxă recunoaşte pe cea Romano-Catolică drept Biserică şi pe întâistătătorul ei ca episcop canonic al Romei celei Vechi. Când schimbăm epistole de sărbători şi alte scrisori, îl numim pe papa «Sanctitate, Papă al Romei celei Vechi şi iubit frate».”

Citește mai mult

Cipru: prigoanele suferite de ortodocşi de la romano-catolici

de

Activitatea „bisericii” papale şi a latinilor în Cipru (1192 – 1570)

Romano-catolici

În 1192 a pus piciorul în Cipru insensibila şi întunecata tagmă papală a naiţilor. Aceştia, de Paştele aceluiaşi an, au ucis în biserica ortodoxă a Maicii Domnului din Levkosia femeile, copiii şi bătrânii care au alergat acolo ca să-şi salveze vieţile de… spada lor.

Şi dacă naiţii au plecat curând, succesorii lor însă, luzinianii franco-latini au rămas 300 de ani prigonind cu mare cruzime Biserica Ortodoxă a Ciprului.

În zilele lor, Cipru a fost inundat de monahi de toate ordinele catolice. Catolicii au desfiinţat cele 14 (15) jurisdicţii episcopale ortodoxe ale Ciprului şi, restrângându-le la 4, le-au pus sub jurisdicţia „episcopilor” latini (romano-catolici), izgonind reşedinţele episcopilor ortodocşi la sate.

În 1260, papa Alexandru a interzis alegerea unui nou Arhiepiscop al Ciprului.

Supunerea ortodocşilor faţă de papa era şi ecleziastică, şi economică. Episcopii ortodocşi trebuiau să depună jurământ de credinţă faţă de papă. Alegerea preoţilor ortodocşi trebuia să aibă acordul catolicilor.

Un exemplu grăitor al prigoanelor pe care le-au suferit ortodocşii de la catolici este mucenicia celor 13 monahi ortodocşi din Kadara în 1231. Deoarece au refuzat să se supună papei, au fost aruncaţi în temniţă timp de trei ani. Atât de groaznică a fost viaţa lor acolo, încât unul a murit în temniţă. Trupul său a fost luat de catolici, care l-au târât inuman pe drumurile Levkosiei, şi apoi l-au ars.

Citește mai mult

Serbia este bombardată pentru a doua oară!

de

Pseudo-dictatura ecumenistă

ACOLO SUS ÎN ÎNDURERATA SERBIE
CONSPIRAŢIE CRIMINALĂ A UNOR ARHIEREI
NELEGIUIŢI DE TIPUL ANA ŞI KAIAFA…

…oameni de doi bani, fără dreptate,
fără proces, fără martori, fără apărare,

L-AU EXTERMINAT SĂLBATIC PE OMUL LUI
DUMNEZEU PE EPISCOPUL ARTEMIE DE KOSOVO…

…netemându-se nici de Dumnezeu şi nerespectând
nici cele cuvioase şi sfinte, dispreţuind Sfintele
Canoane şi pe Sfinţii Părinţi şi neruşinându-se
nici de oameni.

Se impune Sfântul Canon al 87-lea de la Sinodul din Cartagina „Orice episcop ar fi sub vreo acuzaţie sau afurisire nu se scoate din Episcopia sa, nici nu se cateriseşte până nu se va încheia procesul său”.

(sursa: http://apotixisi.blogspot.com)

Citește mai mult

Duminica fiului risipitor (predică de Ioil Konstantaros)

de

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS
Lectura apostolică din Duminica fiului risipitor
I Corinteni 6: 12 -20

Între multele teme pe care le dezbate Apostolul neamurilor (în epistolele) către corinteni se află şi tema foarte serioasă a trupului omenesc. Şi aceasta, pentru că existau unii care, evident marcaţi de viaţa lor de mai înainte, credeau că erau „liberi” să trăiască cum vor, cu consecinţa ca trupul să şi-l transforme în obiect al cochetăriei şi al exploatării păcatului.

Însă să vedem textul apostolic în traducere şi apoi să ne concentrăm atenţia asupra unui punct foarte serios, pentru că după cum se pare şi în acest caz istoria se repetă:

„12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.

13. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.

15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!

16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea? „Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup”.

17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.

18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.

19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?

20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Aşadar, aceste adevăruri le propovăduieşte dumnezeiescul Pavel dinamic şi incontestabil. Însă, fraţii mei, zici că nu au trecut atâtea veacuri cu modele de vieţuire creştină, zici că nu au fost martirizaţi oameni pentru a rămâne neprihăniţi şi curaţi, zici că mesajul autentic al Sfintei Evanghelii s-a pierdut cu desăvârşire pentru unii, fără doar şi poate falşi creştini. Şi iată, din nou, îşi fac apariţia, în spaţiul mai larg al Bisericii, oameni, chiar şi clerici (?), care propovăduiesc exact cele pe care le condamnă atât de clar Duhul Sfânt prin Apostolul Pavel.

Citește mai mult

Biserica noastră este în pericol! Sfântul Marcu al Efesului

de

(Omilia Mitropolitului Augustin Kantiotis al Florinei, Prespelor şi Eordeei,
în Sfânta Biserică a Sfântului Panteleimon, Florina, duminică 19.01.1986)

Sfântul Marcu, Mitropolitul Efesului, Evghenicul. Se numeşte aşa pentru că este altul decât Sfântul Marcu Evanghelistul. Vom spune câteva cuvinte despre Sfântul Marcu al Efesului.

***

(extras) O, fraţii mei, cui vorbesc? La morţi, la pietre? Vouă vă vorbesc! O simţiţi? Nu vorbesc ca să treacă timpul. Eu simt în adâncul sufletului că Ortodoxia este mama noastră, dulcea noastră mamă. Dacă se stinge Biserica, s-a stins soarele. Mai bine să se stingă soarele decât Ortodoxia.

***

Acest mare sfânt şi mărturisitor al Credinţei noastre Ortodoxe s-a născut în 1392. Unde s-a născut, în ce cetate? O, cetatea care l-a născut! Nu este elin şi nu este creştin ortodox cel care aude numele acestei cetăţi şi nu se emoţionează. S-a născut în cetatea visurilor noastre, în Constantinopol! S-a născut din părinţi binecinstitori şi bogaţi, care şi-au dorit realizarea copilului lor. Inteligent şi studios cum era, a studiat la diferite şcoli şi a audiat mulţi profesori. În felul acesta a dobândit o aleasă educaţie. Îl ştia pe Homer pe de rost! Acum, dacă vei întreba vreun copil de elin, nu ştie nici măcar un vers din Homer. Păcat de banii pe care îi cheltuieşte statul cu şcolile. Englezii îl ştiu pe Homer, germanii îl ştiu pe Homer. Noi? Nimic. O, patrie, unde ai ajuns cu politicienii care se laudă în Parlamentul elinilor că au „îngropat” – ei, groparii – frumoasa limbă elină!…

Citește mai mult