Hristos

Proorociile Sfântului Lavrentie al Cernigovului despre vremurile de pe urmă

de

Stareţul Lavrentie, cel ce dobândise prin rugăciune şi pocăinţă Duhul lui Dumnezeu, vorbea adesea cu fiii săi duhovniceşti despre ultimele timpuri, prevenindu-i că trebuie să fie atenţi şi veghetori, deoarece Antihristul este aproape.

Sfântul Lavrentie al Cernigovului

Părintele spunea că va fi un război a toată lumea, încât nimeni şi nimic nu va rămâne, decât doar prin văgăuni.

Se vor lupta şi vor rămâne doar două sau trei state şi vor hotărî: „Haideţi să alegem un singur împărat pentru toată lumea. Şi îl vor alege.”

In ultimele timpuri, adevăraţii creştini vor fi deportaţi, iar bătrânii şi neputincioşii vor fugi după dânşii. Despre Antihrist, stareţul, luminat de Duhul Sfânt, spunea: „Va veni timpul când vor umbla după semnături pentru un singur împărat pe pământ. Şi toţi oamenii vor fi înscrişi. Vor merge prin case, iar acolo vor fi soţul, soţia, copiii.

Atunci soţia va încerca să-şi convingă soţul: «Hai să semnăm, avem copii, doar nu le vei mai putea cumpăra nimic». Dar soţul va spune: «Tu fă cum vrei, dar eu sunt gata să mor şi pentru Antihrist nu voi semna»”.

Iată ce tablou cutremurător oferă viitorul!…

„Va veni timpul, spunea cuviosul părinte Lavrentie, când şi bisericile închise vor fi restaurate nu numai în exterior, dar vor fi amenajate şi în interior. Vor auri cupolele bisericilor şi ale clopotniţelor. Iar când vor încheia totul, va veni acel timp când se va înscăuna Antihristul. Rugaţi-vă ca Domnul să ne dea timp să ne întărim pentru că ne aşteaptă vremuri înfricoşătoare. Şi vedeţi cu câtă viclenie se pregăteşte totul? Toate bisericile vor fi mai frumoase ca niciodată, dar nu va putea intra nimeni în acele biserici.

Antihrist se va încorona ca împărat la Ierusalim într-o splendidă biserică cu participarea preoţilor şi a Patriarhului.

Citește mai mult

Viaţa simplă a Sfântului Ioan Botezătorul

de

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie)

Botezul Mântuitorului în Iordan
Botezul Mântuitorului în Iordan

Ieri, iubiţii mei, s-a încheiat Dodekaimeronul, care ţine de la Naşterea lui Hristos până la Bobotează, exceptând Ajunul Bobotezei. După Dodekaimeron, prima sărbătoare care urmează este Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, astăzi.

Sfântul Ioan nu are nevoie de laude omeneşti. L-a lăudat Însuşi Hristos când a spus că, între mulţimile oamenilor care s-au născut până atunci, el este mai presus de toţi (vezi, Matei 11, 11). Este mai presus de Noe, de Avraam, de Iacov, de patriarhi, mai presus de toţi marii bărbaţi.

***

S-a născut prin minune, din părinţi bătrâni, Zaharia şi Elisabeta, care era stearpă. Pe cât e cu putinţă ca dintr-o piatră să răsară o floare, tot aşa era cu putinţă ca din cele dinlăuntru ale Elisabetei să se nască prunc. Embrion încă, el a săltat în pântecele maicii lui, când ea a primit-o pe cea asemenea însărcinată, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. De atunci era sfinţit. Precum unii sunt Iude, copii ai blestemului, din pântecele maicii lor, aşa alţii sunt binecuvântaţi din scutecele lor.

Citește mai mult

Dumnezeu ne cheamă la cină

de

Mitropolitul Augustin Kandiotis
“Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi…”
Luca 14, 16

Extras: „Şi Biserica? Din nefericire, am uitat-o! O statistică superficială (proheiri), care s-a realizat, a arătat că în Grecia din o sută de creştini duminica merg la biserică – câţi? Doar doi la sută (2%)! Aceasta arată că nu avem o legătură cu Biserica noastră. Suntem inferiori celorlalte religii. Du-te în Evros şi în Turcia. Zi de slujbă la ei este vineri, dar atunci toţi sunt în geamii să-l asculte pe hogea. Du-te şi în Israel. Zi de slujbă este sâmbăta şi atunci nici maşinile nu circulă, decât a poliţiei şi a salvării.

Şi noi, care avem cea mai frumoasă religie? Pietriş este religia turcilor şi a evreilor. Noi avem diamantul, unica credinţă adevărată. Şi totuşi nu mergem la biserică. Suntem fără îndreptăţire, iubiţii mei. Dumnezeu nu cere ceva dificil. Din 168 de ore pe săptămână, cere o oră! Atât durează Dumnezeiasca Liturghie de la „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui…” până la „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”. Şi noi? Nicio oră nu rupem pentru asta! Ce răspuns vom da?”

Iubiţii mei, învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos în Sfânta Scriptură este simplă. Atât de simplă, încât să poată fi înţeleasă şi de copiii din şcoala primară şi de ţăranii analfabeţi. Însă deşi este simplă, conţine înţelesuri atât de adânci, încât şi mari oameni de ştiinţă şi mari înţelepţi rămân înmărmuriţi înaintea măreţiei ei. Acesta este un lucru de mirare.

Evanghelia lui Hristos este un râu nesecat, ocean inepuizabil; este o mină de aur, în care oricât ai săpa şi ai scoate, aurul nu se termină. Acest lucru îl observăm şi în Evanghelia de astăzi. Ea învaţă cu imagini şi exemple din viaţa de zi cu zi. Tocmai aţi ascultat-o.

Citește mai mult

Ecumeniştii: co-responsabili pentru falsificarea Evangheliei şi pierderea eterodocşilor

de

Protopresbiterul Theodoros Zisis
(profesor universitar emerit din Tesalonic)
(articol preluat din „Orthodoxos Typos”, 20/11/2009)

1. Papismul şi protestantismul au falsificat Evanghelia

Prerbiterul Theodoros Zisis
Prerbiterul Theodoros Zisis

În ultima vreme mulţi membri ai pleromei Bisericii  se neliniştesc pentru evoluţia destructivă şi violentă a aşa numitelor relaţii intercreştine dintre Ortodoxie şi cele două mari erezii ale Occidentului – papismul şi protestantismul. Această nelinişte s-a exprimat în mai multe feluri, iar anul acesta prin redactarea cunoscutei “Mărturisiri de Credinţă împotriva ecumenismului”, care, răspândită şi semnată de mulţi, pentru prima dată a deranjat şi a tulburat pe cei liniştiţi care se lăudau cu succesele lor ecumeniste.

Năvalnica şi atotcuprinzătoarea atmosferă politică şi culturală a globalizării urmăreşte nu numai desfiinţarea graniţelor geografice dintre popoare, ci şi dărâmarea temeiurilor spirituale, culturale şi religioase. Scopul urmărit este nivelarea diferenţelor şi particularităţilor, omogenizarea oamenilor în ceea ce priveşte crezul şi modul lor de viaţă, crearea unui nou tip de om, fără nelinişti duhovniceşti şi aspiraţii metafizice, ci alipit pământului, confortului şi prosperităţii materiale. Acest lucru deserveşte două ţinte precise ale proiectanţilor: oamenii vor ajunge nişte fiinţe consumiste şi orientate materialist, care vor îngroşa profiturile materiale şi economice ale întreprinderilor şi vor fi simultan sclavi şi luptători zi de zi pentru existenţă, pentru asigurarea bunurilor materiale, al căror grad de satisfacere este în mâinile celor puternici, ca prin crizele economice controlate sau de aprovizionare să ţină popoarele supuse şi ascultătoare.

Citește mai mult