Lună: mai 2011

„Credința în popor”

de

„Credința în popor” de Vasile Militaru

Vasile Militaru

O rușine-i azi credința la poporul românesc
Ca e “dumnezeu” știința și dezmățul sufletesc!
S-a uitat credința sfântă cu tradiții strămoșești
Azi la modă-i desfrânarea și slujirile trupești!

Să te-nchini azi “e rușine”, lumea râde de pacat
Dumnezeu e-nchipuire, fiindcă de …ne-am cultivat!
De! Strămoșii din vechime nu erau prea cultivați,
Astăzi merg să se închine numai cei înapoiați!

Azi, cu-atâta învățătură, cum să crezi în Dumnezeu,
Când cunoști perfect atomul și-i despici nucleul său!
Azi, când munca grea cu brațul e facută de motor,
Azi, când vezi în casă lumea, privind la televizor?!…

Ce câștig ai din credință când azi ai tot ce dorești?
Cum, tu om cu-nvățătură, iarași să te umilești?…
O, dar iată că azi omul s-a schimbat fundamental,
Este drept, are cultură, dar e rău, nedrept, brutal..

Iată, lipsa de credință de la cei ce-s cultivați,
Că ajung să se ucidă chiar și rude, chiar și frați!
Ce frumos era românul, milostiv, cinstit, smerit,
Credincios și cu nădejdea vieții fără de sfârșit!

Citește mai mult

Soborul sfinților polonezi martirizați de catolici

de

Canonizarea noilor mucenici din polonia – 8 iunie 2003
Actul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Poloneze
referitor la aşezarea în ceata sfinţilor a martirilor din secolul XX
din eparhia de Helm şi Pontlaskia:

Soborul sfinților polonezi

„În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

La începuturile celui de-al treilea mileniu al bunătăţii Domnului, Biserica Ortodoxă din Polonia seceră roadele seminţei celei dumnezeieşti, roade care s-ai copt prin mărturisirea credinţei ortodoxe şi sfârşitul mucenicesc al poporului credincios din Eparhia de Helm şi Pontlaskia.

Regiunea Helm şi Pontlaskia (actualmente în Polonia sud-estică), care cu mai bine de 1000 de ani în urmă a primit credinţa ortodoxă, a suferit de multe ori grele încercări şi prigoane din partea celor de alte credinţe. Cu toate acestea, întotdeauna a păzit ataşamentul faţă de Hristos şi faţă de Sfânta Biserică, prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, care a dăruit eparhiei de Helm icoana ei făcătoare de minuni. Chiar şi în timpul celor mai crunte încercări ale credinţei, în timpul cărora se părea că lumina Ortodoxiei se va stinge, a păzit această sfântă moştenire şi comoară a credinţei, aşa cum a primit-o de la Sfântul Vladimir.

Aşadar, după ce au trecut înfricoşătoarele prigoane şi marele întuneric, credinţa străluceşte iarăşi prin arătarea mărturisitorilor şi martirilor, care în mod deosebit în veacul al XX-lea au adăpat ţara lor cu sângiurile lor muceniceşti.

Apogeul prigoanelor din regiunea Helm şi Pontlaskia a avut loc în anul 1944 şi, după cum dau mărturie localnicii din acea vreme: „Înfricoşător şi greu am suferit din partea vrăjmaşilor credinţei, care au inundat regiunea noastră cu râuri de sângiuri şi ne-au dat foc caselor. În aceste zile, unii au primit cununa muceniciei, închinându-şi inima şi credinţa lor lui Dumnezeu şi (slujirii) aproapelui lor”.

Citește mai mult

Cine este fericit?

de

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Orbului
(Ioan 9, 1-38)

Vă voi vorbi simplu, iubiţii mei. Şi vă rog aveţi puţină răbdare şi să ascultaţi cuvintele unui om, care vă vorbeşte din credinţa în Hristos. Dacă n-aş fi crezut, nu v-aş fi vorbit.

Duminica orbului

Dacă deschizi inima vreunui om, vei găsi multe pasiuni, dorinţe, vise. Cea mai vie dorinţă care este? Omul vrea să trăiască fericit, doreşte fericirea. Toţi vânăm fericirea. Dar unde este fericirea? Cine este un om fericit?

Aici părerile sunt diferite. Oare este fericit cel care are autoritate sau cel puternic de care se tem toţi, sau bogatul cu lirele şi vapoarele lui, sau cel ce cade cu mutra în plăceri şi-n distracţii? Lume nefericită, care alergi să-ţi potoleşti setea în aceste băltoace, vrei fericirea? Îţi voi vorbi despre asta, dar se găsesc urechi care să audă? Mai demult cuvântul lui Dumnezeu avea urmări. Acum?… Aşadar, dacă vrei, ascultă ce recomandă Biserica.

Vă voi da o reţetă şi dacă o veţi urma veţi găsi fericirea.

Reţeta se află într-un cuvânt din Evanghelia pe care am ascultat-o astăzi. Nu vi-l voi spune. Sunteţi deştepţi. Vă pun la un mic exerciţiu duhovnicesc, ca atunci când vă veţi întoarce acasă, în loc să citiţi reviste lumeşti, să citiţi încă o dată Evanghelia de astăzi (Ioan 9, 1-38) să găsiţi acest cuvânt, care constituie reţeta fericirii.

Citește mai mult

Cuvântarea împăratului Constantin către adunarea sfinților

de

„… Ascultă dar, o tu Biserică, o tu cârmaciule al sufletelor, care ți-ai dobândit sfințenia fecioriei. O tu doică a copilăriei și a sfielii care te frămânți pentru Adevăr, căreia iubirea de oameni nu-i lasă clipă de pace și din al cărei vesnic izvor gâlgâie nectarul aducător de mântuire. Și luați aminte și voi toți … Citește mai mult

Sfântul Grigorie de Nyssa: Învierea Domnului

de

„Să întâmpinăm astăzi cu laude pe Dumnezeul Cel Unul născut, Făcătorul celor cerești, pe Cel ce privește de sus adâncurile pământului si dezumbrește întreaga lume cu razele de lumina purtătoare. Să întâmpinăm astăzi cu laude Îngroparea Celui Unul născut, Învierea Biruitorului, bucuria lumii, viața noroadelor lumii. Să întâmpinăm astăzi cu laude pe Cel ce păcatul … Citește mai mult

Mitropolitul Augustin de Florina: Duminica Samarinencei

de

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la
Duminica Samarinencei (Ioan 4, 5-42)

Aceasta este credinţa noastră!

Iubiţii mei, vă voi vorbi simplu, ca să mă inţelegeţi toţi. Dar oare vor exista urechi care să audă? O profeţie zice că vor veni vremurile în care oamenii işi vor astupa urechile ca să nu audă adevărul lui Dumnezeu (II Timotei 4, 4). Cu nădejdea că mă veţi auzi îndrăznesc să vorbesc.

***

Duminica Samarinencei

Nu ştiu dacă aţi fost atenţi la evanghelie. Vorbeşte despre o femeie păcătoasă, care a crezut în Hristos. Aceasta s-a botezat mai apoi, a primit numele de Fotini şi în cele din urmă a fost martirizată ea însăşi, dar şi multe rude ale ei. Este sfântă şi este sărbătorită nu numai astăzi, în Duminica Samarinencii, ci şi pe 26 februarie.

„Samarineancă” (Ioan 4, 9) nu este numele ei, ci înseamnă locul obârşiei ei. După cum unei femei care este din Macedonia îi spunem machidoancă, aşa şi aceasta se numeşte samarineancă, deoarece provenea din Samaria, o regiune din Palestina, mai sus de Ierusalim, cu capitala în cetatea Samaria. Locuitorii ei au crezut la început în Dumnezeul cel Adevărat ca şi iudeii, însă mai pe urmă au amestecat religia cea adevărată cu obiceiurile şi tradiţiile idolatre, şi astfel şi-au schimbat religia.

Atenţie! Pentru că şi noi creştinii mai tineri care avem unica religie adevărată, am amestecat sfânta noastră credinţă cu obiceiuri idolatre. Un astfel de obicei este de pildă carnavalul de la lăsatul secului de carne. Carnavalul nu este un obicei creştin, dansurile nebuneşti, chefurile şi distracţiile; sunt idolatre. Se amestecă uleiul cu apa? Nu. Tot aşa nu poţi să amesteci şi credinţa noastră cu idolatriile. Aşadar, religia samarinenilor era una falsificată şi de aceea iudeii o dispreţuiau.

Citește mai mult

Ultimele clipe din viața Sfântului împărat Constantin

de

Lectură din cartea “Viaţa lui Constantin” a scriitorului bisericesc Eusebiu de Cezareea (sec. IV): „Ultimele lui clipe din viaţă şi înmormântarea sa”. „…chemând la sine pe episcopi, le-a vorbit în felul următor: «A sosit în cele din urmă și clipa în care am nădăjduit atâta vreme și la care tânjind, atâta vreme m-am rugat, ca … Citește mai mult